29 November 2009

Scrisori si un gand inainte de plecarea lui Noiembrie


Groaznic.
Am mai spus odata,atunci cand ma obseda cu adevarat Noiembrie.Bine,inca ma obsedeaza.Am spus ca Noiembrie se tine dupa mine ca un caine flamand dupa o bucata de carne cruda.Chiar asa...30 de zile,m-a obsedat,m-a disperat...Am asteptat sa plece,si parca zilele au trecut atat de greu...
Iata insa,ca are de gand sa plece.Am plans cateva minute bune,dupa ce am aflat asta...Desi am fost obligata sa ma indragostesc de aceasta luna,nici nu mai stiu care au fost motivele,l-am iubit...Nu mi-a fost prieten niciodata pana acum,dar am inteles insa ca merita,si ca are nevoie de un prieten.L-am iubit!L-am iubit chiar foarte mult.
Acum sunt insa trista,stiind ca va pleca,stiind ca va lasa in urma inima mea ranita.Mi-a stat atat de mult langa obraz,i-am simtit fiecare respiratie.Acum,s-a gandit sa plece,insa s-a gandit sa plece fericit.Tot timpul in care a stat aici,sau macar majoritatea,a fost soare,fiindca a avut o prietena care,ma repet,l-a iubit!
Nu stiu ce sa mai cred.As pleca cu el,atat de mult il iubesc...Amintiri nu am ce sa ii dau,decat o scrisoare si-o poza...
Am aflat ca va pleca chiar azi.Pana acum,am dorit sa plece mai repede,dar acum stiu ca o sa plece de aici!Stiu ca nu o sa ma fie!Stiu c-o sa lase iarna si pe mine...
Mi-a lasat o scrisoare...Aceasta m-a durut cel mai tare,poate ca a fost un motiv pentru care sa si plang,pe langa plecarea lui timpurie...

"Pentru o draga prietena,care neasteptat a stiut sa ma faca sa zambesc,

Mi s-au ars paginile.Miros a fum,a tigari...Nu stiu nici ce sa zic,nu stiu daca esti fericita sau trista,nu stiu ce e cu mine.Nu stiu nimic...Atat stiu:stiu ca voi pleca,departe si mult.
Imi pare rau ca plec.Te iubesc cum n-am iubit pe nimeni,si cum n-am crezut ca pot iubi vreodata.Stiu ca ti-ai dorit sa pleci,dar eu,in ciuda tuturor gandurilor tale,te iubesc...Te iubesc pentru ca stiu cum esti,iti iubesc frumusetea,iti iubesc tot ce ai...Nu cred ca stii,dar eu am luat de la tine ceva...Ti-am furat,te rog sa ma ierti,o fotografie care imi placea cel mai mult,si am furat si un strop din parfumul pe care il folosesti,si care sa imi aduca aminte de mirosul fraged al pielii tale...
Iarta-ma ca nu mi-am anuntat plecarea mai demult,am vrut sa ma bucur de ultimele clipe alaturi,si sa ma gandesc,sa incerc sa cred ca astea vor dura o vesnicie...
Ma scurg incet incet intr-o banca de "Lucky tour" in drum spre...nu stiu...oriunde...numai ca nu vreau sa te mai vad,sa ma pot obijnui de pe acum fara tine...
Iarta-ma ca te-am urmarit atat,si ca te-am suparat,si ca prezenta mea a fost uneori(sau poate de fiecare data) stresanta...Nu mi-am imaginat ca se va termina asa...Am vrut doar sa imi acoperi inima cu tine,cu umbrele tale,cu parul tau,cu ochii tai,cu tot ce tu insemni...Am vrut sa mi te fac iubita...Si-am reusit,te iubesc!
Sunt extrem de mandru de tine,pentru ca te vad asa frumoasa,pentru ca ai reusit sa ma intelegi,ceea ce nimeni nu a facut vreodata,pentru ceea ce esti,ce faci,ce gandesti...Sunt mandru de tot ce apartine tie si sufletului tau,de tot ceea ce eu nu am putut sa am niciodata:intelegere...
Chiar nu stiu ce simti...As vrea sa fii fericita,poate ca iti doreai sa plec...Deci,imi pare rau pentru tot ce am facut eu rau...Vreau sa fii fericita,totusi,ca vei stii ca m-ai facut fericit!
Iti multumesc din toata inima:sunt ceva nou!nu stiu ce...ceva!ceva ce ai creeat tu,ceva ce m-ai ajutat sa devin...
Doamne,voi pleca mult timp de acum in colo...Ma intreb ce se va intampla cu tine,cum vei arata peste un an,cat vei fi de mare,cat de frumoasa...
In viata mea nu am vazut ceva ca tine,o persoana atat de minunata...Ii multumesc lui Dumnezeu ca m-a facut sa ajung aici,langa tine,unde pot gasi orice...
Te voi iubi mereu,si ma voi uita la tine,in acea fotografie de care inca o data te rog sa ma ierti ca am furat-o...Anul viitor poate vei accepta sa imi fii mireasa.Chiar eu iti voi coase rochia...
Te iubesc vesnic,multumesc pentru tot...
Al tau prieten,Noiembrie...

P.S.: Am rugat Luna sa aiba grija de tine,si mi-a promis ca va avea..."


Inca plang,si nu imi vine sa cred ca va pleca!Nu pot,nu vreau,vreau sa cred ca aceasta clipa o sa fie eterna...Nu pot sa cred ca el crede asta...Doamne,ce-am facut?De ce trebuie sa plece?DE CE?Macar a luat o poza...atat...
I-am scris si eu ceva...

"Dragul meu mult iubit,Noembrie,

Ma simt ca un bulgare de sare undeva,in mijlocul marii,topindu-ma incet-incet...Simt o tristete inimaginabila pe care,cei din jur care nu au simtit-o niciodata,nu au cum sa ma inteleaga...Ma simt sfasiata din cap pana in picioare,imi tremura mainile dureros...
Daca as putea sa te opresc,te-as opri,chiar daca asta ar insemna sa imi las viata in mainile tale,dar nu pot!Nu te gasesc,si mai e atat de putin timp...Te rog cu disperare sa ramai...
Poate te-am facut fericit,sper asta din toata inima...Da...imi pare de 1000 de ori rau ca am vrut sa pleci mai repede,dar acum,cand vine timpul,nu vreau altceva decat sa ramai...Ma simt cumplit,ciudat,ma simt vinovata de plecarea ta...
Iti multumesc insa ca si tu,la randul tau,m-ai facut sa te inteleg,si sa reusesc sa imi dau seama ca esti mult mai bun,si esti frumos,si esti sensibil...M-ai facut sa te aseman cu o floare de crin,ca stii ca mie imi plac florile de crin...
Dar totusi,nu vreau sa pleci!Nu poti sa pleci asa,doar cu o poza si un strop de parfum...Vreau sa pleci cu mine,sau sa ramai aici,vreau sa ne incalzim amandoi intr-o patura,la focul semineului,citind carti sau pur si simplu,stand...
Ia-ma si arde-ma cu tine...
Nu stiu,fa-mi ce vrei,dar numai nu pleca!
Nu pot suporta gandul ca pleci,nu pot suporta,nu pot auzi,ma sufoc in aerul care incepe sa se schimbe tot mai mult,cu fiecare clipa...
Ma bucur insa ca ai reusit sa iei ceva de la mine,fara sa imi dau seama...Nu prea se intampla asta cu cineva...
Tu esti special.Esti unic.Esti un prieten desavarsit.Esti jumatatea mea,desi nu am crezut niciodata ca o parte din toamna va reusi sa ma apropie asa de mult de el.Esti ceva fericit,cum ai spus,si ma bucur ca ceea ce a provocat fericirea ta sunt eu...
Nu mai am cuvinte.Mi-e frica...Te rog sa ai grija de tine acolo,unde te duci tu,caci banuiesc faptul ca nu exista nicio cale de a ramane impreuna...Plang.Dar plang de fericire...Plang caci...TE IUBESC!
Cu siguranta ca imi doresc sa iti fiu mireasa.Te voi astepta sa vii devreme,ca sa avem timp de pregatiri.Va fi o nunta mare!!!
Totusi,gandul plecarii tale ma intristeaza,ma ofileste...Ai multa grija de tine,te rog,si nu ma uita,oriunde vei fi tu,cu promisiunea ca si eu te voi avea in gand mereu...
Cu multa dragoste,
A ta,Lorelei...
P.S.:Tristetea mea ma ofileste ca pe o floare,dar te iubesc,si asta imi da putere..."



24 November 2009

Te simt...


Te simt...
In fiecare piatra
In fiecare frunza
A fiecarui copac

Te simt...
In fiecare rau ce trece
In fiecare mare
In fiecare lacrima a ploii

Te simt...
In fiecare vant
In fiecare atingere a inimii
In fiecare rasuflare...

Te simt...
In cuvinte,
Pe care nu le-am spus niciodata,
Te simt in fiecare secunda...


Te simt...
Cum misti in intuneric
Cum razi,cum plangi
Te simt chiar daca tu
Esti departe...

Te simt...
Si cand esti trista
Sau cand esti fericita,
Cand iubesti

Te simt
In orice gand al meu
In orice miscare a mea
In orice teama...

Te simt oriunde,
Oricand,oricum
Te simt tot timpul
Dorind sa fii aici,
Cu mine,langa mine...

I feel you...


Schiller - I Feel You
Asculta mai multe audio Muzica

21 November 2009

Am ramas....De ce?



Si eu am plans.Am plans cand pentru prima oara am simtit ca ceva se rupe din mine,odata cu plecarea atat de timpurie a Verii.Trupul si sufletul meu s-au stins din inceputul unui mare cantec.Am ramas inchisa,intr-o toamna saraca,care m-a privit cu superioritate.I-am slujit infirma,am sperat totusi intr-o intoarcere a Verii,m-am temut de strigatul Toamnei si am plans.Atunci,pentru prima data,m-am simtit abandonata.
M-am simtit nespus de singura.
M-am simtit singura pentru ca mi-am pierdut cel mai de pret prieten.Am pierdut vara.Mi-a furat inima,odata cu plecarea ei.Mi-a furat si o parte din suflet.Am asteptat,am asteptat cu multa durere sa se intoarca,sa ma ia cu ea in neant...
Am avut o cumplita lovire cand a plecat.Ba mai mult,am inceput sa sufar necontrolat.N-am mai zambit,mi-a fost dor,dar un dor cum n-am mai avut niciodata...
M-am simtit,pentru prima data in viata mea,singura.M-am simtit schilodita de plecarea ei infantila,fara sa isi ia "ramas bun!"...M-am simtit stingherita cumva...Am avut,pentru ultimele clipe din viata,ganduri puerile...Vara mi-a furat copilarie,fara sa ii pese ca o voi pierde pentru totdeauna...
Pamantul ei mi-a lasat insa amintiri.
Dar Toamna s-a razbunat.N-am iubit-o niciodata,decat acum,obligata fiind sa iubesc luna aceasta.Ma obsedeaza...
As trai,intr-o dorinta incrancenata,intr-un fluture de noapte.Dar Toamna mi-i i-a luat,si am incercat in neputinta sa ii iau inapoi,dar i-a omorat nemiloasa.
Am incercat sa ma agat de haina Verii,dar ea a plecat.M-a lasat pribeaga prin noiembrie.

15 November 2009

Ucide-ma cu tine!


M-am simtit intr-un final
Infirma
In tine...
Mi-a fost greu sa accept
Zambetul tau infantil
Gandurile puerile
Pe care le aveam
Cand,intr-o ploaie
Ne jucam
Dansam fermecate
Ca-n basme...

M-am simtit ciudat
Cuprinsa intre stele
Ale unei toamne reci
Tarzii
Cand tu
Cu speranta
Mi-ai sarit in brate
Ca imi esti aproape
Si ca esti aici
Cu mine
Amandoua intrebandu-ne "de ce?"

Te-am rugat
"-Ucide-ma,
Dar numai ia-ma cu tine
Loveste-ma cu cristale amare
Dar numai lasa-ma sa te privesc
Sa ma satur de tine
Si apoi,
Sa te doresc din nou
Si sa imi fie iar dor
Din nou
De tine..."

Atat iti cer
Ucide-ma
Cu privirea ta rece
Ca un cutit
Cu lama de gheata
Taioasa,si albita de groaza
Si loveste-ma
Cu vorbele tale.
Dar te rog...
Lasa-ma doar
Sa te privesc...

Ucide-ma cu tine!

Cu dedicatie pentru cineva special...

11 November 2009

No rime,no sense...Just my...my?



In ceas de seara,
Ii curg unui nor
Lacrimi de inger.

Simt miros de ceara.
Alunec in zbor
Pe aripi de ger
Frante de lacrimi
Uscate in senin.

Vorbesc.
Starui in fata timpului.
Tac.
Ma cuprinde spaima,
In tine,
in mine,in noi...
Adulmec faima
Lui Noiembrie.

Stiu.
Nebuneste il iubesc.
Iubesc.
Dragostea-mi mare
Deschisa ca o floare
Si inghetata
De vreme
Rasare din mare
La fiecare
Roua...

Mai ales
Te iubesc
Iubesc
Cu patima si franturi de versuri
Instelate,incrancenate in cerneala
Cu scris induplecat in fata hartiei.
Iubesc cu fala
Fiecare frunza
Care
moare...

Nu am rima
Nici catrene
Nici masura
Am altceva in schimb
Ceva ce n-are nimeni
Am in suflet
Poezia
Si in inima
Felia
De dragoste
Si pacoste
A lui Noiembrie...

6 November 2009

Il iubesc cu mila si cu groaza...

Noiembrie mi-e prieten de cateva zile.M-am obijnuit cu aceasta prietenie rece,desi mi-a fost greu la inceput,foarte greu.
Noiembrie m-a obligat sa ii raman fidela.M-a alergat prin vant,prin iarba,prin nori,prin cer,prin foc...M-a alergat peste tot.M-a prins,m-a legat strans de aripile lui negre,ascutite.Apoi i-am promis ca ii voi fi prietena si mi-a dat drumul.
M-a strans cumplit de maini.Mi-a lasat cicatrici adanci,pe care primavara nu va reusi sa mi le vindece,iarna mi le va adanci tot mai mult.
Dar am aflat totusi multe lucruri de la Noiembrie.De exemplu,am aflat ca el plange din cauza unei iubiri imposibile.Iubirea lui de Mai...
Am aflat ca m-a dorit dintotdeauna.Ca m-a cautat,dar ascunzisul meu i-a fost imposibil de gasit,si ca l-a durut foarte tare cand am plecat fara sa-l ascult macar o clipa.
Acum imi pare rau ca l-am lasat.
Imi pare rau ca nu am fost a lui de la inceput.Mi-a promis multe.Mi-a promis ca ii voi deveni mireasa.Ca invitatii mei vor fi picurii de ploaie.Cantaret,vantul.Preot,copacul meu.
Doamne!Mi-e insa frica.Mi-e frica de minciuni.El va pleca intr-o zi.
Noiembrie.Noiembrie.Noiembrie.Numele mi-e sfant.Se tine dupa mine ca un caine flamand,dupa o bucata de carne cruda.Imi sta pe buze in fiecare zi,in fiecare clipa,in fiecare noapte.Ma urmareste.Mi-e teama.
Cu fiecare clipa care trece,imi doresc sa ma pot ascunde in spatele unor ganduri,ca Noiembrie sa nu ma poata vedea niciodata...Totusi,mi-e mila.Mi-e mila mare de el,sa-l las in tristetea lui,dar mi-e frica sa nu ma fure in intuneric.
Astazi a fost bolnav.I-a trecut insa dupa ce l-am vizitat,mi s-a parut tare ciudat dar in sfarfit.Mi-a vorbit iar.Iar m-a vrut mireasa.Iar m-a iubit...Iar mi-a fost mila...
Am incercat sa ii explic ca nu se poate,ca el va pleca.Dar nu a mers.
Noiembrie ma lasa pribeaga prin el insusi.
Unde este vara?

2 November 2009

Doar nu respira.


Tu taci.Tacerea ta doare.Rau.
Luminile orasului se vor stinge,cu prima ta suflare.Vrei sa ramanem amandoi in intuneric?Atunci nu respira.Nu muri.Stai aici,doar nu respira.Daca vei face asta,te voi vedea intr-un ochi stins.Mainile noastre reci se vor atinge,dar nu te voi vedea.Nu-ti voi mai vedea ochii umezi,buzele inflacarate.Nu-ti voi mai vedea tot chipul,incadrat de niste plete lungi,de culoarea castanei.
Ma voi stinge eu.Ma voi stinge.Tu nu vei vedea.
Deci,nu respira.
Altfel,gandurile mele vor muri intr-un univers intunecat.Nu voi mai vorbi niciodata,cu nimeni.Voi spera intr-o lumina,care va veni tarziu.Prea tarziu s-o pot vedea.
Nu respira.
Ramai asa,doar cu mine.Sa te vad.Sa-ti pot citi romane de dragoste.Sa iti pot canta,privindu-te in ochii ce-ti joaca in lacrimi.
Incearca sa pastrezi o zi,intre luminile felinarelor si farurile de masina.Incearca sa pastrezi o lacrima a mea,s-o vezi mereu.Sa-mi vezi chipul,asa cum te vad eu.
Te rog,ramai asa.Dar nu muri.Iti voi face inima sa bata,cu pulsatia mea.Te iubesc atat de mult.Uite,ia-mi inima cand o sa inceteze a ta sa mai bata,dar nu respira.
Vreau sa te privesc indelung,pe tine.Vreau sa iti bat eu inima,dar tu sa nu rasuflii nici macar o data.Lasa lumina sa iti franga inima,lasa lumina sa iti cutreiere sufletul,ca fulgerul cerul...
Nu!
Nu rasufla deloc.Asteapta.Asteapta sa iti spun ca te iubesc,ca te iubesc la nebunie,te iubesc cu ras,te iubesc cu plans,te iubesc acum...
Ma cutremura gandul mortii tale,ca va trebui sa-mi dau inima,sa nu te mai iubesc...
Dar vreau sa te privesc continuu.Vreau sa te privesc pana cand o sa mor.

Nu respira!Nu iti fie frica de mine.O sa iti dau inima mea!

1 November 2009

Intr-o noapte,convorbire cu sufletul

Intamplator s-a petrecut asta...Cititi si voi...
Eu am inceput discutia.

-Vreau sa ma fac chirurg.
Da.
Nu,pe bune...
Chiar vreau sa ma fac chirurg.
-De ce?
-Nici eu nu stiu.
-De ce nu te faci...avocat?
-...
-Las-o balta.
Ce e cu chirurgia?
-De suflete.
-Cum adica?
-Uite asa...De suflete.Chirurg de suflete.
-Unde?
-In cabinetul propriu.
-Din...?
-Cum "din...!?"
-Din ce oras...
-Oklahoma!Acum si cu tine...Nu stiu...Poate in California,ca imi place...Aici in Romania,prin Bucuresti..Eu stiu?
-Mda...
-...

A urmat un moment de tacere.

-Nu spui nimic?(sufletul).
-Nu.Ma gandeam.
-La ce?
-Nu stiu.La ce imi trece prin minte.
-La chirurgie?
-Nu.La altceva.
-?
-...
-La CEEE?
-La un banc.
-...Doamne!
-Asa ziceam si eu de fiecare data.
-Acum nu mai zici?
-Ba da.Cateodata...
-Eu de cele mai multe ori zic atunci cand sunt constipat.
-?CE?...!...Ce zici?
-Asta.
-Ca esti constipat?
-Da...NUU!...Doamne!
-A.

Alte momente de tacere.

-Hai sa dormim.(sufletul)
-Nu.N-am chef de somn acum.Ma tot gandesc.
-La ce?
-Nu stiu!Ma gandesc si eu asa...
-Va sa zica ai pe vre'unul...
-Eh...Da...am!Pe bune...
-Cati?
-Nu stiu.Nu i-am numarat.Cand o sa ma uit in oglinda o sa iti spun.
-Cum adica?Ce legatura are oglinda?
-Pai cum sa-ti spun daca nu ma uit in oglinda?
-Ce sa imi spui?
-Cati am...Multi.O sa numar cand voi fi in fata oglinzii.
-Ce,ma?
-COSURILE MA!Nu de asta ma intrebai?
-Nu.
-Bine.
-Noapte buna.
-Dormi?
-Nu.Tu?
-Nu...
-O sa dorm.
-Cand?
-Cand o sa taci.

-Dormi?(eu)
-Horc!

Vreau convorbiri cu sufletele si de la "Lolrelai" si "22minutes","Ina" si care mai vreti...Hai!Sa vad...
-Pareri?(Eu)
-Acum...(sufletul)