26 July 2010

Abecedar deschis

Înger.
Înger?
Nu...nu urmează înger.
Poate e...
Liliac,
Sau poate,cine ştie,o fi
Molid.
Şi-acum ce urmează?
Înger.
Nu,nu înger.
Urmează
Poem,cântec,pană.
Apoi înger.
Nu,nu acum.Acum
Urmează
Pantof,
Apoi lumină,
Întuneric,speranţă,
Dormitor,
Insomniaca de mine
Şi-abia acum urmează
Înger.

Lorelei.

Desen 1

De dragul visului
Un vultur verde-ruginiu
Şi-a agăţat aripa
De umărul meu
Tocmai în clipa
Când
Urma,cu o rază de lună
Să despic marea
În două pustiuri
Şi să calc
Pe lupte regale
Dintre o lacrimă
Şi-o spadă.

Lorelei.

Vis abstract


Am visat spre dimineaţă,întâmplător,mov-închis...
Se făcea că toamna adormise pe piciorul meu stâng şi nu mă puteam mişca...O frunză îmi mângâia braţul drept, şi un cântec ciudat îmi răsuna liniştit pe obraji...Gândul că tu m-ai iubit îmi dezmierda palmele încet,ca un zbor, şi sărutul tău îmi rămăsese amprentat cu ruj peste frunte...
Din absurd,îmi crescuseră alte aripi şi, sărutând peste tâmple toamna, am reuşit să îmi înalţ zborul sub cer, agăţându-mi gândurile în câte-o rază rătăcită de soare...Confuză, nu ştiam din ce amintiri să te culeg, în ce lumi să te aşez,pe ce pleoapă să te mângâi stângaci...
Şi ce era cel mai ciudat, era o seară de septembrie în care soarele şi luna, sărutându-se prelung în eclipse nebune, îţi acoperise gândul colorat în verde închis iar durerea ta îmi suspina aproape de gât, gata să mă muşte...

Lorelei.

25 July 2010

Si eu la fel...

Mă doare o secundă în coasta dreaptă
Şi o literă mă doare în suflet...
Mă doare şi gândul...
Da...atunci,ne-am împreunat mâinile,
Acum,ne împreunăm
Privirile...
Le încrucişăm în doruri albastre...
Ce e cu mine?Ce e cu tine?
Ce e cu noi?...
Mai stii şi tu...?
Era după o oră de biologie...
Ce ne-a apucat?
Amintirea...poate...sufletul de mână...
Eu...te-am încăput în zâmbet...
Tu...m-ai încăput în cana cu ceai...
Doar timpul îmi mai curge prin vene
Şi numele tău,incandescent,pe buze...
Ce s-a întâmplat?
Cine a sugrumat cuvintele
Cine s-a jucat cu ploaia de îngeri
Între noi?...
Cine a tăcut întâi,
Cine a învăţat întâi să numere ploile
Din doi în doi?...
Ascultă-mă şi lasă-mă
Să mă încrunt de frică,să strig!...
Ce-am făcut?M-ai uitat?Te-am uitat?
Ne-am uitat?...
Poate nu...categoric,nu...
Desigur,acum,te vei gândi o clipă la ce a fost
Eu...mă voi gândi
Tot în acea clipă
La noi...
Spune-mi...Mai crezi?
Spune-mi...ai de gând,a doua viaţă,
Să te mai joci cu mine
De-a nebunia şi perfectul
În labirintul pe care,altădată,
Ni-l construisem pur şi simplu
Cu mâinile astea
Aşa de murdare
De dragostea noastra?...
Da...am tăcut!

Lorelei.

24 July 2010

Dacă vrem...

Putem să spunem cuvinte fără margini
dar să găsim infinitul în ele
nu putem.

Putem să îndrăgim un zbor de rândunele
dar să ne iubim în zbor
nu putem.

Putem să înotăm în mări albastre
dar să aruncăm marea în cer
nu putem.

Putem să rupem cerul înspre jos
dar să-l lipim la loc
nu putem.

Putem să ne facem primăvară
dar să cădem frunzele
nu putem.

Putem să zburăm pe cai albi
dar să le punem aripi
nu putem.

Putem să ne facem inimi din cireșe
dar să furăm un atom de lumină
nu putem.

Putem să culegem o cifră din zbor
dar s-o înlocuim cu-o literă
nu putem.

Putem să respirăm praf de stele
dar să fumăm nisipul
nu putem.

Putem să ne iubim în strigăt
dar să ne urâm în șoaptă
nu putem.

Lorelei.


Semn de carte

Dacă simți că te îneci
În puținul aer pe care îl mai respirăm
Taci.

Dacă simți că nu mai poți
Să mai iubești,doar fă un nod,un semn,ceva
În ploaia cu timpuri.

Dacă simți că vrei să mă găsești zâmbind
Uită-mă...într-o oglindă neagră
Ca un înger într-un timp oval.

Dacă simți că nu mai poți vorbi,
Taci cuvântul ăsta,așa cum liber
Ar trece-n zbor un liliac peste litera L.

Dacă simți că trebuie să ne lăsăm să ne plouă
Fă-ți trupul alfabet chinezesc
O,de-aș putea vreodată să te citesc!


Dacă simți că mă iubești,îți trimit
Mâna mea scrisă pe-o oglindă.
Vrei tu să fim flămânzi?
Spune-o,și rămânem,ca zeul flămând de noi.

Dacă simți că pleci,pleacă.
Adu-ți aminte doar că pe pământul sterp am fost
Două umbre.

Lorelei.

23 July 2010

Nu!...

Și mă trezesc noaptea,
Insomniacă,
Purtând în suflet iubirea ta
Așa-zisă
Platonică.
Mă trezesc și zâmbesc.
Nu mai am...

Necuvintele mele docile
Strigătele tale
Disperate!...
Răbufnim!...Eu,din suflet
Tu,din neiubire...
Mă trezesc și,uite-așa,
Nebunia din mine
Nu mă mai sperie!
Nu mai simt...

Mă trezesc ascultând
Infinitul...
Strig
În șoaptă
Să nu-ți trezesc
Amorul.
Strig din templul meu
Pictat în coloane
Grecești,decorat cu
Garoafe albe în amfore...
Nu mai vreau...

Mă trezesc prividu-ți
Oripilantul.
Iubesc.Cânt.Plâng...
Nu mai cred...

Mă trezesc prefăcând cerul
În tablou
Și chitara-mi
În sirene...
Visez căprui...
Și nu mai sunt...

În istoria universului ne-a mai rămas o frântură cumplită de iubire semntată ipotetic cu ”a fost odată”...Am rămas o legendă printre legende...Aceea care îmi arată să nu mai cred în nimic,nici în povești nemuritoare și baluri,cât timp tu ai ajuns masca în propriul tău bal mascat.

Lorelei.

(Sweet things,we don't talk about...)







16 July 2010

Butterfly,fly away!...

Pentru că mi-a fost mai dor decât trebuia...Poate am sperat să fie altfel...poate nu trebuia să fie 17 iulie...poate ar fi fost 8.Dar tu ai vrut aşa.
Pentru că te-am visat cântându-mi la vioară melodiile mele preferate.Te-am visat trimiţând scrisori de iubire prieteniei noastre.Te-am visat iubindu-mă.
Pentru că ţi-am visat chipul într-un nor...Şi,chiar dacă s-a ataşat căpruiul de ochii mei din mare,eu te-am văzut pe un cer albastru...şi fiindcă era senin,mi s-a înseninat timpul şi fruntea.
Pentru că ar fi trebuit să te trezesc şi să îţi şoptesc la ureche banalul...dar nu.Nu te-am trezit...Îngeraş,dormi...
Pentru că altădată m-aş fi trezit şi ţi-aş fi sărutat incandescent tâmplele,în semn de "mi-a fost dor de acum,ai 14 cireşe coapte în urmă!".Acum,nu mai am ce să-ţi sărut,decât ce mi-a rămas acolo,într-o ramă...
Pentru că,acum 14 cireşe,mi-a bătut inima mai tare...fusese prima noastră bătaie de inimă în acelaşi timp.Acum bat împreună,pentru că iubirea mea a ajuns din nou până la cer şi înapoi...Tu ai fost soarele zilelor mele.
Poate că...nu degeaba ai împlinit cireşele.O parte din tine a rămas încă în cutiuţa inimii mele cu scrisori.Mi-am pierdut şi eu o parte din mine...poate e cumva pe la tine...dar păstreaz-o,în semn de amintire...
Şi,nu în ultimul rând,pentru că mi s-a decojit inima cu câteva şoapte de strigăt...la multe cireşe coapte,îngeraş!


Lorelei.

15 July 2010

Delir de dor

Te-a căutat sfioasă o lumină
Din templul sufletului meu
Împleticindu-se în lună plină
Te-a căutat până în sufletul tău
În necuprinsul meu,
În infinitul tău...

Poate mi-a fost puţin cam dor
Zburând în amintiri portocalii
De tine iar să învăţ să mor
Între zâmbetele tale purpurii
Între stelele mele argintii
Între sufletele noastre aurii...

Mi te imaginasem a fi o zeiţă între stele
Cu temple-nalte,cu trăsuri şi cai...
Dar erai doar o străfulgerare a inimii mele
Erai doar un simplu cântec de nai
Eram doar o şoaptă,rugând să mai stai
Erai doar un strigăt,şi-n noapte plecai...

De dorul nostru,îngeri mureau în tăcere
Imperfect,sfâşietor,într-un mormânt
În mintea mea,o nesfârşită durere,
Când sufletul abia mi-era un galben cânt
Când îngerii rosteau dorul într-un cor sfânt
Când tu erai departe şi umbra ta-un vânt...

La malul mării albastre,
Pe plaje fumurii
Ţi-au stat vorbe sihastre
În fluturi argintii
În glasuri străvezii
În desene liliachii...

Lorelei.

(You could be happy,know you are...)

Pentru că ţi-am dat ţie totul.



13 July 2010

Simplu acord de chitară



Ascultă-mă în gânduri!...
Mi-am acordat sufletul fericit
În acorduri perfecte de chitară...
Am spintecat nemărginitul cu aripile!...

Ascultă-mă în şoapte!...
Mi-am şlefuit dorinţele-n argint,
Te-am apucat de mână,te-am iubit,
M-am furişat în ochii tăi...

Ascultă-mă în şuierat de vânt!...
Ţi-am furat chipul din amintiri
Şi te-am legănat în şatenul meu
Şi-am plâns peste trupul tău firav,de dor!...

Ascultă-mă în necuprinsuri albastre,
Ţi-am desenat chipul în mări înstelate
În timp ce îngeri albi îmi sunau iubirea
Dintr-un corn englezesc,peste ceruri...

Ascultă-mă în tăcere!...
Sunt eu!Am venit să te iubesc,
Mi-am deschis aripile peste inima ta
Şi mi-am făcut loc,încet,în tine...

Ascultă-mă în surâsul tău galben
Cum îţi zâmbesc imperfect şi nebunesc
Cum îţi dezmierd tâmplele în palme,
Cum nu mă mai satur să te iubesc!...

Ascultă-mă în veri lungi,suspinânde,
În absurdul căpruiului tău,în raze de soare
Ascultă-mi iubirea,sunt un simplu acord de chitară...
De dorul tău şi fericirea mea,am învăţat să zbor!...

(Somewere,over the rainbow...)

Lorelei.

12 July 2010

Starry twilight

Seri lungi cu miros ciudat
De ceai de tei.
Îţi aud paşii-n urma mea,cum plângi!...
Iubirea...

Se scutură cerul de îngeri,
Apusuri violet,
Stinse-n văzduh în mări îndepărtate...
Mi-ai căutat chipul să mi-l săruţi
În primăveri întârziate...
Glasul tău...

Serate senine...goale...
Nu-i nimeni.Aleargă vara
În amurg.
Asfaltul răsună,iarba răsună,
Sub paşii mei uşori,
Sub strigătul tău de plumb...

Glasurile sunt lumină.Şoaptele cântă.
E frig.
Cerul fumegă.Amintirile cad în cer.
Vocea ta,mi-e strigare...
Şi fug!...

Şuieră luna între noi
Şi ţie nu ţi-e frică.
Apune soarele,ca un tropot de cai...
Îmi răsar îngerii,îţi răsar demonii,
Nebuni suntem.

Tăcem...Ne-am iubit...
Ne-am mai iubi,dar te-au cuprins demonii
Eu,m-am înălţat în glasul meu
Angelic şi bizar.
Eu nu cunosc lumea.

În sufletul meu,răsărit albastru.
În şoaptele noastre,amurg.
În dorinţele noastre,amurg.
Afară,amurg.
Acum tăcem şi ascultăm.Amurg înstelat.

Lorelei.

(Up with zour turret,are we just terrified?)

10 July 2010

...ilogic,for my angel...

Mda...m-aş fi ascuns tăcut într-un colţ nebulos de suflet...cel mai îndepărtat şi cel mai mic, unde să-mi adăpostesc amintirile,inima şi doar un strop de vise.
Mi-aş fi colorat zâmbetul şi ţi-aş fi sărutat tâmplele,mi-aş fi deschis ochii şi te-aş fi privit din neant,direct în suflet...
Mi-aş fi desprins aripile,să te cuprind între zboruri, să-ţi ascunzi temerile în nimic, să îmi sfâşii glasurile cu unghiile...
Te-aş fi lăsat cu plăcere să-mi ajungi înger în ochiul drept,demon în cel stâng,pată galbenă în vârful nasului...dar m-am oprit,te-am lăsat,am iubit,am sperat,mi-am luat zborul,am adormit pe aripi de lebădă!...
Ne-am fi sărutat infinitul,ne-am fi cules dorinţele din creştetul capului,ne-am fi îmbrăţişat în ploi torenţiale în colţul mâinilor...ne-am fi iubit!Şi totuşi,n-am făcut-o...ne-am oprit,atunci când era zborul mai înalt şi sunetul mai dulce...mi-ai amânat dorinţele în şoaptă,gândurile în strigăt...
Da...înţeleg...ţi-ai găsit şi îngerul,şi demonul...nu eu eram acela...era altul...rătăcit dintr-o dată pe aeroportul sufletului tău,rătăcit din zboruri deşarte,fără noimă,coborât dintr-o dată în tine,apăsându-mi locul meu şi, cu timpul,alungându-mi sufletul stingher din tine...Cu ce-am rămas noi?Cu o iubire prefăcută din luna plină,cu un suflet care abia-şi găsise zborul,cu amintirea şi...cam atât.Am aşteptat şi...poate degeaba.Ştiu.N-ai să mai vii.Pentru că stelele nu se abat niciodată din drumul lor...
A fost nevoie de o secundă,doar una!!Şi-am spus "Adio",sufleţel...am regretat,nu ştiu care mai mult din doi,dar am regretat...ce-am regretat?Mai puţin decât totul...doar un film,care,se pare,nu se ştie dacă s-a terminat...dar până acum nu a fost cu happy-end.A fost...un zbor...zborul nostru pe care acum îl împarţi cu alţii...
Ghiceşte-mi iubirea în dreptul buzelor,coborâte din căprui,şi-am să-mi ghicesc sufletul din nou undeva,pe inima ta mică..mică s-o închizi într-un zâmbet..
N-are rost să ne minţim sufletele...cel puţin pentru mine,ai rămas o iubire,o rază împletită de soare...nu acela ţi-e îngerul,nu alţii-mi sunt îngerii...tu mi-ai fost,îmi eşti şi-mi vei rămâne,o frântură de etern şi-o zi,îngeraşul meu cu aripi argintii...

Sărută-mi tâmplele,suflete
Şi-am să-ţi sărut în taină
Inima
Şi portalul de-amintiri
Care îl porţi închis
În suflet...

Sărută-mi visul şi iubirea...

(Is love alive?...)

Lorelei.

6 July 2010

"Bal mascat"




"Tu eşti mic. [...] Şi ea era mică.Mică s-o închizi într-un zâmbet..."("Bal mascat"-I.Teodoreanu)

Demonul meu a fost întotdeauna sufletul tău...sufletul nins de iubire,din care uneori îmi ningeai şi mie din tine!...Mda...nu te speria,toţi am înnebunit,şi eu,mai mult ca voi...sunt nebună,vorbesc î strofe,mă ning în amintiri,mă scutur de nesperanţă în ploi torenţiale...
Îngerul meu a fost întotdeauna sufletul tău...sufletul tău,atins cu gingăşie de stângăcia mea...Am râs,am plâns,am visat,am regretat,am uitat,am sperat,am iertat,ne-am fericit...Ne-am iubit!...
Aripa mea a fost întotdeauna sufletul tău...m-am ridicat,din dou cu stângăcie,spre înalt,din înalt,o treime tu,o treime eu,o treime noi...
Inima mea a fost întotdeauna inima ta...Sărută-mi tâmpla...Nu te voi obliga să mă iubeşti...Căci,totuşi,aşa cum o ştim,pentru asta sunt îngerii!...Spune-mi doar că aripile noastre n-au încetat niciodată să bată împreună...
Pentru că noi suntem mici.Mici să ne-nchizi într-un zâmbet...


LORELEI.

5 July 2010

Masa de machiaj


Căutându-mi sufletul pe măsuța cu poeme,
Am găsit zâmbitoarea ta poză alb-negru...
Era doar o amintire îmbrăcată funebru
Ce-aiurea-și lăsase parfumul prin vreme...

Te uitasem pe măsuța de machiaj aromat
Lângă apa de colonie,jurnale și farduri
Lângă pudra de obraji,creme și rujuri
Lângă poemul meu de iubire parfumat.



Te privisem ore-ntregi cum îmi zâmbești senină
Și-ntreaga ta poză mirosea adânc a mare
Îți spuneam vorbe și povești la întâmplare
Și tu mă cuprindeai într-o îmbrățișare divină...

În fața oglinzii albastre păreai o zeiță
”Îți aduci aminte marea?”,îmi spuneai
”Plouam clipele în valuri”,șopteai
Și-apoi îmi clipeai suspinând ca o fetiță.

”Ce dor mi-e de plaja albastră!” spuneam
”Când ne rupeam de timp și ieșeam din istorie,
Și-mbrățișam sublimul cu-naltă euforie”...
”Ce mult mai visam între nori”,îmi șopteai...

Și-n fața oglinzii ne pătam sufletul cu amintiri și flori
Ne ghiceam pe frunte gânduri suave,sentimentale
Ne luam adio și ne dădeam cu farduri banale
Și plecam rătăcite ca un zbor de vulturi și cocori...

Lorelei.

(Open my eyes,I see sky...)

4 July 2010

Minuni


De dimineață am avut puțin mintea împrăștiată prin vreme... Mă tezisem aiurând, cu imaginea ta din senin, cu gândurile mele care-mi deveneau încet-încet fluturi albaştri,minuni...
"E o întâmplare a fiinţei mele..."
De dimineață, mi-ai decojit în palmă razele de soare și am închis pumnul strâns... Și când l-am desfăcut sfios, de teamă, aveam în palmă jumătăți de aripi gălbui, de înger.
De dimineață m-am găsit iubind din spatele seninului... Priveam lumea de sus, cu ochi sticloși, un strop ciudat, și nu mi-a mai fost deloc teamă că aș putea rupe cerul în cioburi albăstrui...
De dimineață mi-am culcat visele pe un balansoar verde, improvizat prost din amintiri și fotografii...
Pe tine, te-am găsit cântându-mi la pian, cu degete lungi, sunând o iubire spartă...
"Leoaică tânără,iubirea..."
De dimineață m-am găsit numărându-mi sutele de nuanțe de căprui din ochi, în oglinda paharului cu apă... M-am oprit însă la 999, căci m-am speriat... O clipă, crezusem că m-a uitat Timpul astăzi, și-apoi din nou m-am pierdut printre secunde bizare, triunghiulare drepte...
De dimineață, mi-ai explicat pentru a 121-a oară cum se construiesc stelele în oglindă, cu migală, cu fir de diamante. Am tăcut, am ascultat, am înțeles, am uitat din nou...
De dimineață te-am așteptat din nou să vii să-ți număr în palme firele de păr, să învăț din nou să cred în minciuni sculptate de ură...Ce nebunie!
De dimineață am iubit mai mult, am sperat mai mult, am visat mai mult...

Lorelei.

(I`m not afraid of anything...)

2 July 2010

Timp...

Salut,timpule,bine te-am găsit
O clipă doar mă așezasem să am somn liniștit
Pe tâmplele-ți,deasupra genelor false...

Dar stai aici la un ceai cu lămâie,
Cum mai ești?Cum îți mai saltă inima?
Puțin timp crezusem c-ai murit
Căci te simțisem lângă mine rece,împietrit...
Ori a fost doar vreo părere în stil îngeresc
În clipele de ciocolată albă dospită pe lună
Când crezusem că iubesc...

Viața mea e infinit mai bună
De când mi-am adormit lumina-n ochi,
De când am început să uit
Oameni cu inima închisă în șireturi...

Iubim,timpule!
M-am scăldat în trupul tău cuminte
Și cred c-am înflorit în dragoste,
De ochii verzi,de păr brunet,din negură furat
De ochi căprui și antici,cu părul ondulat,
De-un colț de cer pe care
Cred,sau poate numai mi se pare
Că ieri am renăscut...

Servește doar un ceai până mă rup de tine
Și-nvăț să trăiesc printre îngeri de soare
Decât printre străini cu chipul cunoscut...

Să rupem tăcerea zburând,strigând șoptit
”Salut,iubim!”,și să ne auzim ecoul între noi
Căci demult am renunțat la tatuajul lor amprentat pe piele
Și-au mai rămas numai fotografiile din doi.

Timpule,iubim!Alt cer vedem,și altă mare,
Oprește-te o clipă,iubim și îți trimit și-o sărutare...

Am rămas o pată galbenă pe-atlasul tău geografic
Și un cuvânt scurt franțuzesc în dicționar.

Timpule,iubim,sperăm,dorim în șoaptă,
Mă rup de tine,adio!

Lorelei.

(Wings wouldn't help you...down)