28 June 2011

Căci mi-ai deschis porțile ploilor și simt vara mai vie ca oricând zbătându-se în mine, în ceasuri îngândurate. Plecările tale mi-au lăsat în tăcere tinerețea zgâriată și sufletul ca un cântec răgușit.

Ascultați, voi toți bucuria și durerea mea.

Lorelei.

20 June 2011

Pentru că te iubesc sălbatic, cu colți, cu inima cât o cireașă coaptă, te avertizez, te iubesc cu puterea diavolului de a urî.

S-ar putea să te ucid noaptea asta, să te țin în mine...ca să nu te mai găsească lumea și să mi te ia.

18 June 2011

portretul iubirii tale


cu mâna stângă am pictat în cerneală,
deasupra lunii,
un pic de cer albastru.
am dezgolit cu privirea ta
întunericul
şi-am lăsat loc stelelor

dar noaptea mi-a venit întâi în inimă
purtând prin buzunare
plecările tale răvăşitoare,
iar adierile calde ale verii
mi-au pus în palme
praf de stele arse

a-ţi da seama cât de mult te iubesc
înseamnă a privi infinitul
făcând scări la cer între stele
căci din toate iubirile
numai a noastră nu doare după amurg

Lorelei.

15 June 2011

erau lupii iubirii mele, alungați de îngeri


m-au mușcat lupii de aripi,
fără milă, așa cum ar mușca din lună
și-au urlat la mine, cu ochii lor sticloși
cum urlă la stele

plânge cerul de dorul zborului meu
și vin îngerii să-mi alunge
lupii pe care abia i-am îmblânzit
cu o cântare a copilăriei mele

”I'm findin' it hard to belive
We're in heaven...”
dar simt în toate mădularele
mușcăturile lor cum îmi ating inima

erau lupii iubirii mele, alungați de înger și de dor
și m-au mușcat de inimă și sângele
mi-a fost stropit de urletul lor
și-n noaptea asta am să zbier la lună

și cu aripile-mi însângerate
o să mă metamorfozez într-o adiere de vânt
și vai, or să-mi ia stelele dorul
și or să-l dea lupilor să-l muște

Lorelei.

14 June 2011

Legați-mi la ochi lumea


curg razele soarelui sub umbra mea
alunecă vara sub aripi de fluturi
și tu, inima mea visătoare,
înveți arta de a iubi
legând la ochi stelele cu lacrimile tale

dar lasă-mi stelele în pace, tu, inimo,
lasă-le să fugă la cerurile lor

doar tu, suflete, tu, gândule,
legați-mi cerul la ochi cu visele voastre,
ca fulgerele să nu-mi ardă privirea,
să nu-mi despice secundele,
să-i cadă timpului frunzele

legați-mă pe mine la ochi
cu nopțile mele,
legați-mi zeii, lumea la ochi să uite de noi, suflete, gândule,
legați-mi îngerii și aduceți întunericul
să vedem cât de tare luminează
iubirea din mine


Lorelei.

11 June 2011

Va fi fost în trecut viitorul

Se zvârcolesc fluturii într-o ploaie absurdă
Venită din vremurile egiptenilor,
Și sufletele plâng, ochii imploră
Întoarcerea timpului,
Orele se sărută, tinerii se sărută
Sub picăturile în formă de triunghi,
Fulgerele despică lumea
În lumina lor
Ca să aibă stelele unde să cadă pe pământ
Și totul repetă la infinit istoria lumii,

Numai noi, oh, numai noi
Repetăm viitorul în fiecare fugă,
În fiecare clipire de pleoape,
Numai noi
Sărutăm orele, zilele, anii
Care vor urma,
Numai noi lăsăm timpul să ne arunce
Ca și cum după noi ar fi moartea,
După moarte ar fi seninul.

Lorelei.

8 June 2011

e un miracol acela de a vedea, într-o noapte cu adieri de despărțiri, un licurici între miliardele de fire de iarbă. e un miracol de a culege din privire stelele de pe cer și a le pune în dreptul inimii, de a cuibări în suflet raze de lună, de a lua de la capăt istoria lumii tale privind o bucată de cer...albastru...marin...

o noapte caldă, cu lumini de licurici și praf de stele.

Lorelei.

altfel de viață

mă-ntreb
oare cerul o fi avut copilărie?
când și cum s-a făcut adolescent
mă gândesc uneori

el stă singur deasupra mea
câteodată mai presus de stele
dar tu, cetate albastră, nevinovată,
tu când vei fi mare?

Lorelei.