Scrisoare de ramas-bun

Dragul meu Gand portocaliu,

Te-am cautat nesperat astazi.Te-am cautat aiurea pe unde am putut insa tu nu ai vrut sa apari.Ai fost oare,astazi,plecat in Rusia?
M-am hotarat sa iti scriu o scrisoare in care sa te anunt ca plec si sa te rog,cu sperante si vise,sa ma insotesti intr-o calatorie plina de povesti,povestiri si amintiri...Sa stii ca imi iau si sufletul cu mine.
Azi am intrat in odaita ta de sub staretie in care Luna,impodobita cu raze, si Cerul,oval si naiv,presarat cu stele argintii,te privesc.
Gandule,daca as minti as spune ca mi-a placut.Dar eu vreau sa spun adevarul.Odaia miroase a parfum de femeie.Gandule,te-ai indragostit?Pe noptiera ta,o poza.O poza,o lampa,hartii aruncate,hartii cu alte ganduri,un pix rosu,doua creioane(dintre care unul avea varful rupt),o lumanare rasturnata,parea abia aprinsa si stinsa imediat(de parca nu ai fi vrut sa miroase si a fum),un caiet inchis cu o coperta visinie,ochelarii tai dreptunghiulari,un roman de dragoste,un cercel...Atata dezordine in capul meu...Gandule,ti-am gasit cheia de la jurnal.N-am indraznit sa ti-l deschid.Mi-era teama sa nu gasesc fotografii cu vreo femeie pe care eu sa n-o cunosc.Cercelul tau(tin sa spun) nu era al meu.Eu nu am cercei cu piatra gri. Pesemne ma inseli,Gandule...
Esti dezordonat ca un copil hoinar...Oi fi tu un copil,dar asta nu inseamna ca trebuie sa imprastii totul.Totusi,te-am adoptat de cand aveai 3 zile.Atat!Erai de-o schioapa!Te-am crescut pana la varsta asta iar acum ma inseli si nici macar nu imi zici...ca te-ai indragostit...de vreo femeie bruneta,tunsa frantuzeste,cu ochii verzulii si jucausi...
Gandul meu portocaliu,unde ti-e capul?Sa stii ca ti-am vazut dulapul.Hainele tale,unele negre ca visele mortii,altele albe ca idealurile ingerilor,altele colorate ca zilele de mai,erau aruncate la intamplare.Asa te-am invatat eu?
Poate acea femeie ti-a sucit gandurile de tot...
Cred ca ai plecat de acasa cu primul tren.N-ar fi prima data.Stiu.Privesti geamul aburit,lung,pe care faci ferestruici de lumina cu respiratia ta calda.Desenezi o casa cu un copil cu trei fire de par in cap,aproape schiop,langa;un copac micut,fara frunze,un soare cu 5 raze,foarte micut si palid,care apune in spatele unor dealuri.Pe hornul casei iese fum,inseamna ca e toamna tarzie si e frig.Cauti?Ce cauti?Iti cauti gandurile sa ti le aduni,imprastiatule!
Sa stii ca m-ai dezamagit.Nu credeam ca poti sa fii asa copil.Ai ani multi,intelege ca jucariile au stat!...De acum,maturizeaza-te!Nu poti sa fii copil toata viata...Stiu ca unii se nasc batrani si altii raman tineri toata viata.Eu nu m-am nascut batrana.Eu sunt tanara,toata viata.Si pentru mine jucariile au stat,demult...Si mie imi lipsesc uneori.Dar eu nu am gandul tau.Gata!
Gandul meu portocaliu,te rog sa te intorci acasa.Eu maine seara,pe la orele 21,voi pleca destul de departe.Daca vrei,scrie-mi o scrisoare sa stiu ca esti bine,sau ca vii ori nu.Sa stiu daca iti fac si tie bagajul sau iti las o cheie agatata acolo sus,stii tu cutiuta...
Ramas-bun,Gandul meu iubit.Ne vedem maine,sau saptamana viitoare.Asta in functie de data sosirii tale.Anunta-ma cand ai de gand sa vii inapoi Acasa,ca sa iti fac curat in odaita ta si sa iti pregatesc vreo prajitura....
Cu mult drag,
Lorelei...