28 September 2008

Viata-privita de mine


Desigur,stim cu totii ca zilele se scurg repede,ca vantul si daca azi putem spune ca e duminica,maine,cu siguranta va fi luni.Si,din nou,saptamana reincepe cu aceleasi ore scurse mai greu sau mai usor,cu ora la o anumita materie care pare un an atunci cand stii ca te va asculta.


Sensibilitatea e putin spus in viata pentru ca exista si bucurii,si tristeti,si ganduri care trec si ele asa cum au venit:mai putin sau mai mult placute.Sunt ganduri in viata,care,puse in practica,esueaza datorita altora care se suprapun si noi,oamenii,ne gandim sa trecem mai departe si lasam in urma ce am avut in cap sa facem,negandindu-ne la o alta incercare.


Cum se poate numi aceea viata daca nu este traita asa cum ar trebui sa fie?De ce se intampla sa uitam de anumite bucurii ale vietii inlocuindu-le cu altele care nu sunt la fel de interesante,dar facem asta doar pentru ca e nou?


Oare se mai gandeste cineva la asta atunci cand trece peste un lucru vechi,care nu a fost prea reusit,la ceva nou care nu se stie daca va fi mai bun sau mai folositor.Chiar daca exista ceva mai nou care ,uneori,poate fi mai bun decat ce era inainte,unii oameni prefera sa ramana la obiceiurile vechi,pentru ca nu pot sa incerce ceva nou.


Obiceiurile zilnice,vechi,sunt mai palpitante decat ce e nou,dar,desigur,sunt lucruri noi care ajuta mult viata,zi cu zi,cum ar fi telefoul,desi nu face nimic altceva decat sa dea peste cap vorbirea directa,fata in fata,ca si messenger-ul.


Cum ar fi ca macar o zi din viata sa fie altfel folosita decat una obijnuita?Sa nu mai existe telefoane mobile,computere sau multe filme care sa ocupe din timp...Un film de prost gust care dureaza 3 ore=3 ore din viata irosite:).....


Ce-ar fi daca am trece la alte obiceiuri?La ceva nou,dar vechi...daca se poate spune si asa....e ceva nou pentru generatiile tinere,dar ceva vechi pentru cele in varsta.Cum ne-am simti?Oare,ar fi mai bine?Ar putea sa fie si asta ceva nou....

24 September 2008

Zambet :)



1)Daca tii un zambet in minte tot timpul,vei avea fata tanara mereu.(Gelett Burgess)
2)Calatoria descoperirilor se ascunde nu in gasirea unor noi teritorii,ci in a-ti deschide larg ochii(Marcel Proust)
3)O viata geniala este aceea care duce cu ea spiritul copilariei,pana la batranete.(Aldous Huxley)
4)Ceea ce face o viata fericita e iubirea pe care o generezi si nicidecum lucrurile pe care le acumulezi.(Wayne Barry)
5)Nu inceta niciodata sa zambesti,nici macar atunci cand esti trist,pentru ca nu se stie niciodata cine iti poate indragi zambetul.(Gabriel Garcia Marquez)

You,you and...you-alti ochi




Uneori visezi la ceea ce ai vrea tu sa fi,la ceea ce ti-ar placea tie sa ai,sa crezi,sa vezi-dar nu te gandesti ca poate anumite lucruri se pot inampla daca te concentrezi
Tu esti schimbarea pe care vrei sa o vezi in lume,singurele limite din calea ta sunt cele pe care ti le asezi singur(Sue Kutz) asa incat,crezi in tine,caci vei putea sa faci o multime de lucruri la care ueori doar visai sau poate nici nu te gandeai la asta.Incearca sa reusesti,sa ajungi sus,sa iti canti viata prin frumoasa exprimare care iti vine din suflet!Parerile altora(cei care nu au nimic)nu ar trebui sa conteze pentru tine.Fi ce vrei tu sa fi,alege ceea ce vrei tu sa alegi,priveste lumea cu alti ochi decat cei pe care ii ai.

Alte vise


Ti s-a intamplat vreodata sa ai vise ciudate?Desigur,asta are toata lumea.Dar visele mele sunt diferite de celelalte.Scrisori,carti,alte lumi.....uneori se intampla sa cad,alteori sa zbor,dar eu raman aceeasi mereu.In realitate,nu in vise,lumea este la fel,doar ca in vise e si fictiune....

Jurnalul unei scriitoare-in cautarea paradisului




Am cautat azi,intamplator,versurile unei melodii vechi si am gasit altceva:am gasit fericirea.Desigur,nu fericirea ca melodie,ci adevaratul sentiment de bucurie.M-am intrebat de unde este fericirea,dar raspunsul nu l-am mai gasit.Pana acum fericirea a fost doar viata de zi cu zi,mai bine spus,veselia,bucuria.
Dar azi,fericirea mea s-a schimbat.Iubesc,voi iubi...voi iubi suflete,ganduri si...flori.Dar nu pot spune ca iubesc numai lucruri obijnuite,fiinte.Iubesc viata si asta e cel mai important.Am invatat,de la persoanele care conteaza cel mai mult pentru mine,sa iubesc,sa simt cand sunt iubita,si sa fiu fericita cu adevarat in timpul vietii mele,si de aceea imi place sa scriu.
Nu intamplator mi-am ales sa scriu pe blog,ci chiar am simtit ca trebuie.Am inceput cu compuneri banale,de copil,continuand cu ceva mai bun decat ceilalti,cu sensiibilitate si iubire.Nu pot sa neg ca-mi place si internetul,dar compunerile sunt ceva special pentru mine.
Imi place sa cant,sa pictez,sa scriu si sa dansez dar imi plac si limbile straine.Ce pot sa spun,ador viata asa cum este ea,deci,de aceea urasc eu emo-istele-gata cu ele!Sunt in continuare in cautarea paradisului,cu iubitul vietii mele fericite!

Jurnalul unei scriitoare-in cautarea paradisului



Mereu mi-a placut sa-mi fac o viata asa cum am vrut eu.Sa nu ma condamne nimeni si sa nu-mi spuna nimeni ce sa fac.Desi viata mea este exact asa cum imi doresc,se intampla ca uneori sa vreau sa dau timpul inapoi pentru a reface acel ceva pe care l-am gresit.
Prietenii apropiati(unii dintre ei)sunt si dezmatati si de aceea nu prea imi plac dar prietenii apropiati ai mei sunt exact ca mine.Am incercat,de-a lungul timpului sa-mi fac viata asa cum o doresc-prieteni,invatatura,si toate cele.Mereu am facut un lucru pe care poate l-am gresit ir a doua oara nu am mai facut asta.
Paradisul mi l-am facut singura.Cu prietenii mei fac aproape orice.Mereu am dorit sa fac ce e mai bun din tot,sa fiu sus la carte si poate chiar si la bunatate.Desigur,mi-am modelat viata exact asa cum am vrut.Am cautat ce e mai bun din tot si am gasit.Pe langa faptul ca am multi prieteni,imi place sa scriu.Compunerile sunt ceva de care nu cred ca ma voi lasa niciodata,scrisul nu vine niciodata fara imaginatie iar pictura imi e baza.
Viata mea este aroape ca oricare alta numai ca eu o numesc paradin fiindca exact asa si este:am tot ce-mi doresc.Imaginatia ma duce departe uneori,gandindu-ma la lucruri simple,in care ma regasesc.Viata mea e un paradis si l-am gasit pe parcurs si-l voi mai cauta,modelandu-l dupa micile-mi placeri

Emo girls


Emo....un cuvant "simpatic" ca sa spun asa la inceput.Da,intradevar.Stilul emo este placut pentru unii,dar nu inteleg de ce.Ce este atat de minunat sa sa fi emo?Mai ales sa fi fata....Groaznic!
Dupa parerea mea,nu mi se pare nimic interesant sa te imbraci dezgustator,numai in negru,sa fi retras si sa umblii numai cu alte fete emo care au mintea ingusta.
Emo-istele nu stiu ce e aceea viata.Cred poate ca pirce-urile le fac mai frumoase,ca a fi singur este ceva grozav,dar dupa parerile mele este cea mai groaznica viata.De le a te imbraca oribil pana la pirce-uri este o viata degeaba.
Din cate am observat,fetele emo sunt fetele care sunt singure si retrase,si intr-un final,cand totul le este interzis,se sinucid.Ce viata este asta?

23 September 2008

Departe de lumea obisnuita


Frig...Numai o lumina se mai zbate printre crengi.E totul trist...e mort,e calcat de timp.Dintr-o crapatura,o coada de par negru,carliontat,iese.Fata,abia trezita,a plecat afara....ca in diminetile de toamna,in diminetile castanii si s-a asezat langa teiul ce abia graieste.....
Pamantul era rece.Era umed si trist.De ce?S-au scurs visele asa,ca printre degete.S-au dus pana si sperantele,odata cu toamna.Fetei i se scurse o lacrima.Suspina.Era prima zi in care simtea ca iubeste.Nu neaparat iubea o fiinta...ci iubea un suflet si iubea toamna.
Ridica de jos o frunza moarta si o stranse in palma.Ar fi incercat sa o mai invie dar a trecut.Fata,cu lacrimile printre gene se ridica de jos si facu doar un pas.O lacrima se zdrobi puternic de pamant.Transformarea toamnei se terminase.Era trista.Lacrimile cadeau triste,parca amortite si ochii fetei tot mereu jucau in perle.Privea in jur.Era parasita,era singura,era parca rupta dintr-un petec gri,aruncat peste un lac.
Fata era fericita cand era cald,cand era toamna,cand erau vise si amintiri ce-i jucau prin cap.Isi dezmierda parul cu mana stanga.Coada ii tinea de urat cand era abandonata de fericire,abandonata de prieteni.
Se uita in sus si intinse mainile langa ea.Privea cerul gri,cerul care o lasase acolo,in voia iernii,in caderea lunga,infinita in adancuri.Fericirea,de data aceasta,o abandonase.O abandonase adanc in tristete,in iarna,in frig,in singuratate.Era pregatita sa plece,iar fata incerca s-o prinda dar fugi...
Fata imbratisa cerul,apoi se uita in jos si inca o lacrima cazu amortita pe pamantul rece.Nici greierii nu-si mai cantau doinele ca alta data,nici teii tineri nu mai radeau,ci lasau umerii ingreunati de frig pe pamant,cat mai jos.
Flori nu mai erau,veselia tacu iar ea era acolo privind in continuare viata,privind in nostalgie toamna plecand.Cu siguranta era prima zi de iarna,urmand ca dupa ea sa vina altele,mai triste,mai friguroase,mai singure.
Ziua trecu greu.Fata statuse acolo tot timpul,plangandu-si amarul,plangandu-si tristetea,singuratatea de care avea parte in timpul iernii grele.
Ziua urmatoare,in locul fetei,in locul in care statea ea atunci ramasese o frunza uscata,inca putin calda dupa strangerea in pumnul fierbinte ,o suvita neagra,carliontata si o pana alba,stralucitoare.Fata nu era intocmai cine se credea a fi.Ea chiar cazuse din cer.Chiar si ingerii cad,urmand o iarna fara rasete.