22 November 2011

distanță în ninsori crescute pe buze


mi-e sufletul obsedat de iubire
și cred că unei părți din mine îi va fi mereu
dor de sufletul tău

distanța dintre noi se măsoară
în minutele de tăcere și în frunzele care cad,
se măsoară în ninsori crescute pe buze
și în murmur de ape

străine, lumea ta trebuia să încapă în mine!
ploaia ta trebuia să ne acopere pe amândoi...

cuvintele mele încep și se termină cu tine
și fără dragostea ta
lumea mea poate ar fi la fel,
doar de 36 de milioane de ori mai puțin romantică,
de atâtea ori câte bătăi de inimă am într-un an.

ești departe de mine, departe
câte ninsori pe buze ne-au crescut!

Lorelei.


8 November 2011

îmi amintesc de tine și am învățat să te urăsc


am căutat îndelung cuvântul perfect să-mi explic sufletul
am căutat în ultimul timp motivul ființei mele
și am rugat cerul să-mi dea explicația
pentru care soarele nu-mi ține de cald, unde nu există dragoste

am ajuns să vorbesc cu oglinzile, ca o nebună,
să iubesc toți oamenii care-mi ies în cale cu dăruire naivă
să urăsc cu aceeași măsură cu care tu ai urât întâi,
să sfâșii fără milă, doar să răzbun ce-ai rupt cu sânge rece

nu mai sunt acasă în inima mea și tu nu știi
cât doare să fii mai străină în tine decât în alții
și mi-aș dori să îmi ating pieptul și să simt că bate câteodată ceva
sau că n-am uitat să respir...
pretind doar că a rămas în mine o fărâmă de oxigen
cu care îmi hrănesc mădularele din când în când
pretind că încă mai știu să silabisesc cuvintele
și deși m-am înfășurat în tăcere, îmi amintesc cum e să strig,
îmi amintesc de tine și am învățat să te urăsc

Lorelei.