6 September 2012

Moving to Mars



M-am mutat...am plecat pe Marte :) si...de acum, ma gasiti aici: http://heartshapedworlds.wordpress.com/
Va astept in casa noua, aici nu voi mai posta . Usile mele sunt deschise.

Bye bye, Atunci ploua cu poem peste fluturi, adio, inima de Lorelei... esti parte din sufletul meu de copil.

Sa ne citim cu bine!!

4 the last time, Lorelei.

26 June 2012

eclipsa unui zbor

te privesc dincolo de răsărit și de apus
te îmbrățișez în raze de soare, îți spun,
m-am obișnuit să ard în ochii tăi căprui
și să să aud cum îmi strigi numele în mii de feluri
rămâi aici, căci fără tine
mi-e frică de zboruri

trec un minut prin fața soarelui
pe pământ se face noapte
te regăsesc dintr-o amintire, în infinit, îl dezgolesc de timp
și-l îndes în suflet... iată-ne eclipsa!

nu te-aș mai lăsa să pleci!
îți desenez chipul nesonor și colorat deasupra stelelor,
deasupra lumii, ți-l oglindesc în mare
și înot în zâmbetul tău...mă înec o clipă și renasc
plină de tine în lumina lunii
fiindcă noaptea ești numai al meu, îngere

strânge-mă în brațe acum,
să-mi crească aripi până la capătul norilor
să ajung să te leg de o margine de ploaie
furtună să-mi fie sufletul
să nu te mai pierd niciodată
să-nvăț pe de rost să mor în seninul cerului
și să-mi fie salvare sufletul tău

Lorelei.

19 June 2012

celui care ne-iubește

tu iubești atât de puternic și neromantic
dar inima nu poate să-mi improvizeze neiubiri
așa că-mi las cuvintele să se îndrăgostească în locul meu
în cel mai neiubit mod posibil
și uite, nu-mi plâng ochii
nici buzele nu se-ncleștează în tristețe

să-mi construiești unelte de zbor din fier s-ajung la tine
nu-mi trebuie aripi cu pene
nici răsărit de soare
tânjesc după buzele tale însingurate și reci
și după îmbrățișarea ta ca după sărutul unui înger


am gustat fiecare strop sărac din tine
dar tot înfășată în bogății am rămas fiindcă
n-am nevoie de lumini și flori pentru a putea fi fericită 

să mă desfaci de metafore și
să mă descalți de sandale, să fim doar noi doi
și cerul de peste balcon
să ne iubim înghețat, fără petale de trandafiri
să bem cafele fără gust
și-apoi să mă alungi din raiul tău micuț cu primul avion
nici să nu-mi pot aminti privirea ta
să nu mai știu să-mi așez trupul
în lumile tale

străin să-mi fii, învață-mă să te neiubesc cu devotament
sunt dependentă de bătăile inimii tale... și ele puține
te țin departe, dar să știi că
felul în care mă neadori mă îndrăgostește în fiecare moment de tine.

Lorelei.



9 June 2012

A.B.

”Azi am plutit, iubito, pe ape mari albastre,
Cămaşa de pe mine, iubito, poţi s-o storci,
Şi m-am gândit pe ape la inimile noastre,
Dar m-ai strigat - tu poţi oricând să mă întorci! -
Şi-am revenit din apele albastre,
Şi ca dovadă - uite-un pumn de scoici.

Azi am umblat, iubito, prin mari şi-adânci păduri,
Îmi sfâşiară haina potecile ascunse.
Şi m-am gândit prin codri la ochii noştri puri,
Dar m-ai strigat - şi-n mine chemarea ta pătrunse;
Şi m-am întors din marile păduri,
Şi ca dovadă - iată-un pumn de frunze.

Azi m-am pierdut, iubito, prin straturi mari de timp
De pe obraz tu şterge-mi, iubito, anii bine,
Mi se părea-n milenii cu tine că mă plimb,
Dar m-ai strigat - şi glasul ţi-ajunse greu la mine
Şi m-am speriat că n-o să-ajung la timp,
Şi-am prins să-mping mormanele de timp
Spre viitor - şi iată-mă la tine.”(A.B.)



vara mi s-a aplecat peste balcon cu zulufi de soare.


Lorelei.

31 May 2012

îmi bate inima în ritmul venirii și plecării păsărilor și-al anotimpurilor. nu știu unde am umblat, de n-am văzut soare, iubire, speranțe primăvara asta, dar sper că dacă voi lega la ochi vara cu fulgerele și furtunile mele, o să am de unde să culeg câteva vise...
vine vara...


îți mai aduci aminte plaja?...


Lorelei.


24 May 2012

rewind

sunt lipsită de tine în timpurile astea
(îți aud în continuu pașii pe scări de când ai plecat)
nici cerul n-a mai coborât mai aproape de noi
nici apele n-au fost mai albastre...
nici măcar dorurile nu mai sunt așa puternice.
unde mi-a fost capul?
când puteam să te las să-mi zidești aripi
acum nici măsurători nu sunt inventate
să pot preciza distanța dintre noi

am încercat să derulez secundele ca pe casetele video vechi,
dar cu cât dădeam înapoi,
cu atât te cunoșteam mai puțin, până
într-o zi când nici cine erai nu mai știam
la un moment dat am oprit fiindcă
mi-era frică. mă pierdusem în copilărie
și nu mai știam pe unde să ies

și eu care credeam că te pot dezlipi dintr-o amintire
când colo nu te mai găsesc nicăieri
te culeg vag dintr-o dimineață ploioasă
când râdeam zgomotos căci niște îngeri ne ghiceau în palmă
credeam că suntem unii de-ai lor, dar
ne-am adus aminte de noi și-am început să plângem
te-ai încălțat, ai trântit ușa și nu te-ai mai întors.

halal veșnicie o să-mi petrec cu tine, așa cum mi-ai promis
am rămas eu singură și ploaia de-afară

28 April 2012

testament stelar

azi am învățat stelele să moară
le-am păcălit, le-am făcut să-și taie venele
crezând că după ce vor leșina
le voi dona sânge
proastele!
habar n-aveau că nici măcar nu suntem compatibile

nu știu dacă după ce îi voi arăta lunii
cum să se înece sub nori
voi mai ști să te iubesc
sunt o criminală, dar să știi
dacă te ucid, n-am nicio vină

înainte de toate, crede-mă
m-am resuscitat de un milion de ori
dar atunci când inima nu-ți mai bate
ca picăturile de ploaie
o dai altuia să se bucure de ea
eu i-am dat-o soarelui
și mi-a ars-o

să știi că și criminalii devin criminali pentru un motiv
și porumbeii mor loviți de praștie
și ochii se închid
și visele...da...visele nu mai sunt visate

eu vreau să dau strălucirea ochilor mei
unui nebun orb și
cuvintele mele unui poem
las moștenire iubirea mea pământului
pentru că știu că vor afla despre uciderile mele
și mă vor condamna la moarte

dar am fost o stea, cine mai are nevoie de o stea
după ce a strălucit?

Lorelei.

29 February 2012

Desen 33


ești ca un cuvânt pe care încerc să-l uit
dar mocnești neîncetat în mine

iată, suntem liberi să facem orice
iubește-mă ucide-mă eliberează-mă
desprinde-mi ușor toate tristețile de pe trup
o să mă acopăr cu aripile

e de ajuns să nu rănim pe nimeni
putem să ne ridicăm pe umeri soarele
o să ne aruncăm unul în altul
n-o să ne audă nimeni, promit
o să murim alb

o să ne găsească primăvara la un colț al insomniei
o să ne resusciteze
dar stelele noastre vor fi deja inundate
și nu va fi nicio urmă de crimă
doar cuvintele or să ne vibreze prin umbre
noi vom dispărea dincolo de zidul de zori

suntem doi orbi care rătăcesc
pe cărările deschise de soare
să ne cuibărim într-un loc luminos
și să ne otrăvim în tăcere buzele din sărut

abia aștept să ne găsească ploaia ca niște fantome
făcând dragoste pe ascuns cu nefericirile noastre

azi suntem liberi să facem orice
dacă m-ai atinge, ar izbucni din mine
amintiri coralii
azi aș avea voie să te uit
dar ești cuvântul care mocnește neîncetat în mine

Lorelei.

primăvara mea începe cu un capăt de iubire

15 February 2012

Desen 32


m-am ascuns după un gând tulburător, acela că
azi fulgii de nea sunt groaznic de triști
căci am deschis soarele din umbra pământului

azi îmi sfâșii tăcerile în zorii de chihlimbar
și strig spre depărtări cu ochii mari
"unde e Dumnezeu? Îl caut pe Dumnezeu..."
îmi vreau vara cocorilor mei înapoi!

primesc în schimb o pereche de aripi prăfuite
care miros a liliac primăvăratic și a Coco Chanel
vreau să descopăr lumea, am auzit
că e atât de frumoasă

azi port un nume cu zboruri și nu-mi aduc aminte
de cât timp am uitat să fiu

Lorelei.

hai cu mine, suflețel, departe...

10 February 2012

desen 31


fără voia mea, obosesc din a-mi spânzura pașii
căutând primăveri la fiecare final al viselor mele;
și trag cu arcul
în toate secundele înaripate care n-au habar
să-mi vindece rănile.
neîmpăcată la răspântie de drum
îl aleg pe cel mai scurt către tăcere,
singură și tristă ca de obicei,
cu privirea înfrigurată ca de obicei...

7 February 2012

ți-am spus vreodată cât de vară e în mine?
ți-am spus cât de mult îmi place
să îmbrățișez fulgere
care prind conturul trupului tău?
ți-am spus că iarna ochilor tăi dinspre seară
se îmbrățișează aproape perfect
cu soarele din sufletul meu?
ți-am spus cât de dor îmi e de ploile torențiale
cu care te mângâiam
și de necuvintele pe care le șopteam
în nopțile cu stele feerice?
ți-am spus vreodată că n-a fost nicio secundă
în care să nu te iubesc?

Lorelei.
mi-e dor de mare.

1 February 2012

sărut februar


am fost amanți. eu și cu iarna.
mi-am înșelat toate primăverile din suflet
m-am dăruit naiv tuturor ninsorilor
începusem chiar să lăcrimez fulgi de zăpadă
era atât de iarnă în mine
că aș fi trimis primăvara
cu tot cu păsările ei înapoi.
posedam toate nopțile în care ningea
cu fulgi imenși
și trăiam într-un abis în care
niciun soare n-ar fi dezlipit
ființa mea și fantoma unei ierni
având buzele lipite
în lumea noastră cu altfel de reguli.

te sărut februar, aici terminăm,
e prea mult pentru mine, dragostea mea,
e prea frig și mă tem c-ai să fugi
și locul tău va fi din nou cald,
o să mă alungi și iubirea noastră
o să se topească...

Lorelei.

~sufletul meu e greu ca și crengile cireșului tău; o iarnă întreagă acoperit cu ninsori, singur ca ciorile negre și corbii și mai negri. dar sufletul meu o iarnă întreagă a fost alb și în el te așteaptă cireșele...primăvara cireșelor mele.~

26 January 2012

skyscraper


jur că am văzut cum în irisul lui
cerul era totdeauna mult mai aproape
dar oglindirea chipului meu
era atât de diferită încât
văzând-o, iubirea întreba de mine
și nu știa nimeni să-i răspundă;
cuibărită în ochii lui
eram tot timpul altcineva
cu alt nume înaripat
cu alte existențe în urmă,
eram atât de departe de mine
că nu-mi puteam auzi inima bătând
fiindcă între mine și ea
erau îngeri care-și scuturau
din pene- nori de cerneală.

sleepless

e un tâmpit după gratiile suferinței
se uită la mine cu niște ochi scăldați în noapte
mă înspăimântă groaznic
și de când tristețea m-a încătușat
în cuibarul ei plin de amintiri
nu mai știu să visez în culori pastelate.
aștept să-mi dea drumul într-o zi
măcar din milă pentru
visele pe care nu le-am visat
și cafelele pe care nu le-am băut
în diminețile senine.
i-am dat tipului o infinitate de nume
și dintre toate i-am ales unul frumos
cu rezonanță, de parcă ar merita,
la cât de mult îmi chinuie nopțile,
ca să vezi, l-am numit McWakefulness,
fiindcă nu doarme niciodată.
azi-noapte a lătrat, am luat o piatră
și am aruncat în el,
cumplită greșeală, de-atunci mă privește dement,
de parcă abia așteaptă să mă muște...
e atâta liniște în clipele astea
încât mi-e teamă că respirația mea
s-ar putea să ajungă până la mâneca lui
și să mi-o rupă.

Lorelei.

6 January 2012

poveste cu tăceri


venise vremea de a săvârși o crimă perfectă
unde minutele care se destrămau
n-aveau nimic de spus...
asfințise cuvântul sub stele
și soarele se îmbătase și căzuse-n comă
în alte galaxii.
luna care-mi adormea încrucișată la piept
îmi străpunsese pielea
și-mi ajunsese în aortă să-mi spele sângele
pentru că cerul care-i era sprijinit de coloane
frânsese piatra lor și ajunsese în genunchi
ca o femeie care plânge și
umbra lui se lăsase uriașă peste seară.

de sub ruinele lui am scos un briceag
frunzele se răsuceau;
taie venele tăcerii, ai spus,
omoară depărtările și hai să fugim
și te-am ascultat supusă și naivă

cât de firavă-i era epiderma infinitului
așa ușor s-a rănit
și urla ca un șoim și mai tare-și înfigea sulița
de negură în pământ, dar te-atinsese

moartea îți râdea printre gene și mi-ai șoptit
că fusese aproape perfect
dar rămăsesei gol;
dă-mi o parte din tine să mă locuiască, mi-ai zis
și m-am despicat ca un fulger într-o liniște paradisiacă
nu-mi vorbise nimeni despre cum o să mor
dar știam că acolo unde fug
n-o să mă întrebe nimeni pe unde am umblat înainte

tocmai mă strigau ai mei
îngeree, îngeree, vino aici, e timpul să dormi
dar o parte din mine le răspunse de la o margine
de cer improbabil: ne vedem într-o naștere viitoare
și-am căzut printre undele tulburi ale Trecerii

omorâsem luna
și auzisem moartea fâlfâindu-și aripa aproape
se întâmplase ceva în ziua aia, nu-mi aduc aminte,
dar cred că dimineața următoare cunoscusem lumina
și de-o potrivă, învățasem tăcerea. nu mai știam nici unul din noi să vorbim.

Lorelei.