jur că am văzut cum în irisul lui
cerul era totdeauna mult mai aproape
dar oglindirea chipului meu
era atât de diferită încât
văzând-o, iubirea întreba de mine
și nu știa nimeni să-i răspundă;
cuibărită în ochii lui
eram tot timpul altcineva
cu alt nume înaripat
cu alte existențe în urmă,
eram atât de departe de mine
că nu-mi puteam auzi inima bătând
fiindcă între mine și ea
erau îngeri care-și scuturau
din pene- nori de cerneală.
2 comments:
Genial,ador poezia!Felicitarile mele!
Tare as vrea sa stau sub "ingerii care scutura din pene nori de cerneala"!
Mi-a placut!
Post a Comment