28 January 2010

Scrisoare de ramas-bun


Dragul meu Gand portocaliu,

Te-am cautat nesperat astazi.Te-am cautat aiurea pe unde am putut insa tu nu ai vrut sa apari.Ai fost oare,astazi,plecat in Rusia?
M-am hotarat sa iti scriu o scrisoare in care sa te anunt ca plec si sa te rog,cu sperante si vise,sa ma insotesti intr-o calatorie plina de povesti,povestiri si amintiri...Sa stii ca imi iau si sufletul cu mine.
Azi am intrat in odaita ta de sub staretie in care Luna,impodobita cu raze, si Cerul,oval si naiv,presarat cu stele argintii,te privesc.
Gandule,daca as minti as spune ca mi-a placut.Dar eu vreau sa spun adevarul.Odaia miroase a parfum de femeie.Gandule,te-ai indragostit?Pe noptiera ta,o poza.O poza,o lampa,hartii aruncate,hartii cu alte ganduri,un pix rosu,doua creioane(dintre care unul avea varful rupt),o lumanare rasturnata,parea abia aprinsa si stinsa imediat(de parca nu ai fi vrut sa miroase si a fum),un caiet inchis cu o coperta visinie,ochelarii tai dreptunghiulari,un roman de dragoste,un cercel...Atata dezordine in capul meu...Gandule,ti-am gasit cheia de la jurnal.N-am indraznit sa ti-l deschid.Mi-era teama sa nu gasesc fotografii cu vreo femeie pe care eu sa n-o cunosc.Cercelul tau(tin sa spun) nu era al meu.Eu nu am cercei cu piatra gri. Pesemne ma inseli,Gandule...
Esti dezordonat ca un copil hoinar...Oi fi tu un copil,dar asta nu inseamna ca trebuie sa imprastii totul.Totusi,te-am adoptat de cand aveai 3 zile.Atat!Erai de-o schioapa!Te-am crescut pana la varsta asta iar acum ma inseli si nici macar nu imi zici...ca te-ai indragostit...de vreo femeie bruneta,tunsa frantuzeste,cu ochii verzulii si jucausi...
Gandul meu portocaliu,unde ti-e capul?Sa stii ca ti-am vazut dulapul.Hainele tale,unele negre ca visele mortii,altele albe ca idealurile ingerilor,altele colorate ca zilele de mai,erau aruncate la intamplare.Asa te-am invatat eu?
Poate acea femeie ti-a sucit gandurile de tot...
Cred ca ai plecat de acasa cu primul tren.N-ar fi prima data.Stiu.Privesti geamul aburit,lung,pe care faci ferestruici de lumina cu respiratia ta calda.Desenezi o casa cu un copil cu trei fire de par in cap,aproape schiop,langa;un copac micut,fara frunze,un soare cu 5 raze,foarte micut si palid,care apune in spatele unor dealuri.Pe hornul casei iese fum,inseamna ca e toamna tarzie si e frig.Cauti?Ce cauti?Iti cauti gandurile sa ti le aduni,imprastiatule!
Sa stii ca m-ai dezamagit.Nu credeam ca poti sa fii asa copil.Ai ani multi,intelege ca jucariile au stat!...De acum,maturizeaza-te!Nu poti sa fii copil toata viata...Stiu ca unii se nasc batrani si altii raman tineri toata viata.Eu nu m-am nascut batrana.Eu sunt tanara,toata viata.Si pentru mine jucariile au stat,demult...Si mie imi lipsesc uneori.Dar eu nu am gandul tau.Gata!
Gandul meu portocaliu,te rog sa te intorci acasa.Eu maine seara,pe la orele 21,voi pleca destul de departe.Daca vrei,scrie-mi o scrisoare sa stiu ca esti bine,sau ca vii ori nu.Sa stiu daca iti fac si tie bagajul sau iti las o cheie agatata acolo sus,stii tu cutiuta...
Ramas-bun,Gandul meu iubit.Ne vedem maine,sau saptamana viitoare.Asta in functie de data sosirii tale.Anunta-ma cand ai de gand sa vii inapoi Acasa,ca sa iti fac curat in odaita ta si sa iti pregatesc vreo prajitura....
Cu mult drag,
Lorelei...

27 January 2010

Awards S.S


Primul meu premiu.Ma simt scriitoare,ma simt Lorelei.Ii multumesc din suflet dragei mele prietene,Kriss,pentru ca ma apreciaza si ma stimeaza:*
Totusi le multumesc tuturor care imi acorda momente pretioase din viata lor in care imi citesc blogul(aberatiile si nebuniile mele de scriitoare).Le multumesc pentru comentarii si aprecieri!
1. Fiecare Scriitor Superior (S.S.) trebuie sa dea mai departe premiul la cinci prieteni bloggeri speciali;

2. Fiecare S.S. trebuie să îşi creeze o legătură pe net la blogul (şi autorul-blogger prieten) de la care el a primit premiul;

3. Fiecare S.S. trebuie sa isi prezinte premiul pe blog si sa adauge un link la acest post, care ne explica ce este cu premiul;

4. Fiecare S.S. care a castigat premiul este rugat sa viziteze acest post si sa isi adauge numele la Mr. Linky List...

5. Fiecare S.S. trebuie sa posteze aceste reguli pe blogul lui.



De la mine,premiul merge mai departe catre:
Anilei
Kriss
Theo
Roxx
22minutes!
Confessions Of A Love Addict
Iulia
Slow Motion
Cauta-ma ca sa te gasesc...
Ermetica

Stiu ca unii deja l-ati primit.Nu cred ca mai e nevoie sa spun ca si Lola si Lolrelai.Ele il au de la nastere;).In rest,cei care sunt mai sus sunt pentru mine(nu in ordine,ci fiecare pe locul I) cei mai buni bloggeri si scriitori.

25 January 2010

Care ar fi farmecul Lunii,daca ea n-ar exista?

Aseara am crezut ca Luna curgea in cascade...Era prea frig sa o aud perfect,imi inghetasera urechile dureros si se inrosisera cumplit.Mi-era deja frica sa nu inghet de tot,ca sa nu pot auzi deloc Luna,niciodata...
Cand privesc mai bine,se vedea in toata splendoarea ei.Luna.Cazuse pe un bloc cu 6 etaje.Era atata lumina,incat nu am putut sa o privesc asa clar cum plangea.Era atat de trista!!Cazuse din Cer si in caderea ei se lovise de o stea si isi facuse o rana mare cat mine.As fi vrut sa ajung la ea si sa o pansez,dar as fi orbit si eu,si aripile mele ar fi albit asa de tare incat nu le-ar mai fi putut nimeni vedea vreodata.Si ar fi fost foarte trist.Ea nu putea sa urce inapoi,in Ceruri...Si ii era teama ca o va prinde lumina zilei pe Pamant,si asta ar fi,din nou,foarte trist.Cine ar mai lumina noptile,daca n-ar fi ea cu stralucirea ei?Atunci,care ar mai fi farmecul Lunii,daca ea nu ar mai exista decat ascunsa intr-o perla,pe fundul Marii Mediterane...

24 January 2010

Azi Lorelei simte miros de iubire...

Azi iarasi mi-a fost dor.Am simtit miros de portocale si mi-a fugit gandul imediat,la Vara.Uitasem,pentru o clipa,sau poate chiar pentru mai mult timp,ca nu e Vara.Ca nu e nimic ce ar putea sa insemne Vara,nici cer albastru senin,nici soare,ca un cadran etern,nici harfe rasturnate de iarba si de flori...
Am simtit miros de vant surazator,azi...Si mi-am adus aminte de Noiembrie!Atat de mult il uitasem...Atat de mult nu i-am simtit mirosul,nici gustul sarutului,nici hainele-i umede si reci,nici genele ude de ploaie...nici respiratia agera...nici ochii privindu-ma...nici sufletul aproape-mi...
Am simtit parfumul tau,tot azi...Si mi-am amintit de tine...De parfumul tau dulceag,de degetele tale...De mainile tale,de ochii tai vicleni si maslinii,de parul tau,de hainele tale negre ca visele mortii,de zambetul tau...infantil...ironic...neastamparat dar asa de dulce...de oja sidefata cu care iti colorezi unghiile,cateodata...
Astazi am simtit parfumul atator primaveri inmormantate...Atat mi-era dor de ele...de flori,de pomi infloriti si de cirese...
Azi am simtit parfum de romana,de carti vechi...De reviste,de comentarii si poezii,de "Ciresarii",de diriga...Am simtit parfum de ceea ce iubesc cel mai mult:romana,cu tot ce tine de ea...poezii,diriga,blog,comentarii si demonstratii,invatat si definitii...diftongi,triftongi,atribut si complement,verbe impersonale si locutiuni adverbiale...de toate...

Azi am simtit parfum de mine si de aripile mele pe care mi le-as fi intins ca sa te ating in suflet.N-am facut-o.Tu esti departe si te ascunzi.Iubesc un alt suflet.Tu taci prea mult si te vad prea rar.Atat de rar incat iti uit fata si gandul.Pe celalalt suflet il vad mereu,in vise,in gand,sau in sufletul meu si in realitate...
Pe tine te iubesc enorm,dar pe celalalt suflet,infinit...
Azi Lorelei iubeste.Azi Lorelei simte miros de iubire...

17 January 2010

Jocul si joaca



Doua realitati paralele,una din care vartejul ametitor si universul de sanse si riscuri face parte,alta pe care o defineste subanteles viata in sine,par sa se contrazica reciproc in devenirea a doua lumi copilaresti si numai ipotetice,caci ceea ce se intampla cu adevarat nu face parte decat din pamanturi diferite.
Joaca reuseste,prin vise,hazard,lupta si raset,sa devina,in viata unui om,o modalitatte infantila de a raspunde la imperativele timpului.
Joaca defineste omul,il creste,raportandu-se de la varsta frageda a copilariei pana la adolescenta,tinerete,maturitate si pana la batranete.Ea exista,presupune reguli si se leaga:se leaga cu realul si devine ireal si cu lumea si-o cunoaste...
Pasajul ludic al vietii incepe cu inocenta si se termina intr-o viata de om,ceea ce noi numim maturitate...Cu toate astea,joaca presupune spontaneitate si dorinta de cunoastere,presupune o societate cuprinsa intre instinct si ceea ce stim deja,intre lumea reala si cea impusa de imaginar.
Ajungem sa credem,prin joaca,faptul ca aceasta e ca o poveste si plangem cand se termina.De fapt,copilaria insasi,cu tot ceea ce ea presupune,ajunge a fi o poveste.Si cine n-a varsat niciodata lacrimi amare,fie pe fata,fie pe ascuns,fiindca o poveste minunata se sfarsea si urma despartirea de personajele dragi ale unui joc de cuvinte?
Jocul e oricum o alta realitate...El presupune atat legatura cu sufletul pe care il cuprinde,cat si un joc de cuvinte,de sunete,de miscare si culori in interpretarea artistica a poeziilor,a cantecelor,a dansului si a picturii.
Accentul jocului este totusi altul.Jocul reliefeaza atat puerilitatea unui copil cu idealul de a cunoaste,de a sti,de a descoperi,cat si amprenta maturitatii din fata hartiei,hotarata fiind sa inceapa sovaitor astetrnutul creatiei pe foaia alba.
Si totusi,amprenta copilariei incepe din cele mai vechi timpuri,pentru ca jocul e mai vechi decat omul.Jocul a inceput atunci cand animalele au vrut pentru prima data sa se joace.
Jocul inseamna dorinta,inseamna papusi si jucarii,inseamna fluturi si libertate,greseala si iertare,raset si plans.
Jocul si joaca se nasc si-atunci cand adultilor le lipsesc jucariile,le cauta si le strang in brate noaptea,pe ascuns.Se nasc atunci cand ne aducem aminte de ele si cand tu,un om"ingrozitor de mare",pari un mic copil doritor de joc.
Panze albe,nesfarsite,inaltate pe corabia unica a copilariei.Te vad infiorat,la tarmul unui ocean de nelinisti si departari,gandindu-te la jocul pe care ti se pare ca l-ai pierdut;oricine ai fi,tu porti pentru mine drapelul pur al copilariei...

Iubesc pe cineva.2


Stiti cate stele sunt pe cer?Atatea cati ingeri sunt.Atatea cate clipiri exista in viata unui om cu sufletul curat.Atatea de cate ori as vrea sa-i multumesc mamei mele pentru ca m-a nascut.
Ii multumesc pentru tot.Pentru ca exista,pentru ca ma iubeste,pentru ca o iubesc...Ii multumesc in primul rand ca m-a nascut si imi e mama.Ii multumesc ca m-a dat la scoala,ca mi-a cumparat cartile pe care le citesc cu atata drag.
Nu cred ca a mai existat vreodata o persoana care sa inteleaga atat de bine un copil.
Stiu ca ne punem intrebarea"de ce ne iubim parintii"...Nu stiu.Cert e ca asta e un alt fel de iubire...
Ma gandesc cateodata,sau poate de cele mai multe ori,ca imi doresc sa fiu mama.Imi doresc sa am un copil ca mine,desi uneori chiar cred ca sunt un copil pe care nu mi-l doresc.Nu stiu,mama a reusit sa impace si capra,si varza.A impacat si un copil inchis care,dupa ce l-a dat la scoala in clasa a 5a,si-a mai revenit din ceea ce era...Poate s-a maturizat.Totusi s-a impacat si pe sine si s-a stapanit.
Eu una,nu inteleg de ce ma iubeste.Chiar nu inteleg!Eu nu merit.Adica,ma rog,doar cateodata...Dar oricum,eu sunt genul care decat sa ma descarc in fata unui om,mai bine citesc carti sau scriu pe blog.Mama crede.Mama tace.Mama intelege ca un adolescent are nevoie de liniste atunci acnd sovaie in fata hartiei...
Stiti cate stele sunt pe cer?Atatea de cate ori as vrea sa ii spun eu mamei mele"TE IUBESC!"

PS:Asta trebuia sa fie postata altadata!!!

16 January 2010

Iubesc pe cineva.1

Expressul sufletului meu ma duce de fiecare data sa imi vad persoana draga.Foarte draga.Si cred ca nici nu are rost,macar pentru o clipa,sa mint,si sa nu consider acea persoana ca pe o a doua mama.Nici mai mult,nici mai putin.Cine stie,sa inghita in sec.Asta e,asa e si se stie prea bine.Iubirea e un sentiment inexplicabil.O iubesc incontrolabil si irevocabil.
Pur si simplu imi dau seama de asta de fiecare data cand o vad.De fiecare data ma gandesc pur si simplu ca imi e ca o mama.Ca m-a invatat multe chestii despre viata,si nu numai despre ceea ce ii e menit sa ma invete.M-a invatat mult sa fiu om,si mi-a deschis sufletul spre multe.Ea a fost cea care mi-a dat de citit "La Medeleni" si de atunci m-am indragostit de citit.Ea mi-a zis pentru prima data,din suflet,ca scriu frumos.De atunci scriu pentru ca e cea mai mare pasiune a mea.Ea m-a invatat ca trebuie sa ma schimb mai intai eu,ca sa ii pot schimba pe ceilalti.Ea m-a invatat ca orice prietenie are impasuri,insa se rezolva cu putina dragoste si intelegere.Ea m-a invatat sa am prieteni.Ea m-a ajutat.
Pur si simplu nu mai pot sa zic"nu e asa".Ba e.O iubesc la fel ca pe o mama.La scoala imi e mama,atunci cand e cu mine,ea e mama mea.
Vreau sa imi gasesc cuvintele.Sa pot sa demonstrez ca nu e nimic de moment,ci ca asa simt oricum,oricand...Vreau si pot s-o spun ca atunci cand o vad mi se umple inima,si ca astept cu nerabdare sa vina ora in care sa o vad,pentru ca uneori o vad doar o ora pe zi...Nu ma inteleg nici pe mine.Si nu pot sa cred ca sunt oameni care nu pot iubi o astfel de persoana:o persoana atat de minunata!!
Dar sincer...Diriga imi e o a doua mama.Si la propriu,si la figurat...Si sunt mandra de asta!Sunt mandra ca am doua mame pe care le pot iubi din tot sufletul!
Si ii multumesc din suflet pentru ceea ce e,pentru ce m-a invatat.Ii multumesc ca exista.Si o iubesc.

PS:Azi am vorbit de diriga.Alta data gasesc eu persoane despre care sa vorbesc.Fiecare la timpul lui,stiu eu de ce.

Mai...Spuneti-mi si mie!!Sunt nebuna ca imi iubesc diriginta?

3 January 2010

Sunt dimineti...


Sunt dimineti
Cand cerul
E greu si parc-ar plange
Dar nu.E doar convalescent.
Iti rade in fereastra
Iti rade pe la usa
Iti rade-n fata
si nu-l vezi.

Sunt dimineti
Cand iarba-i
De matase si parc-ar ofili
Dar nu.E verde,rabdatoare
Iti rade pe sub gene
Sub genele de roua
Iti rade cu parfum
si n-o vezi.

Sunt dimineti
Cand soarele
E-ascuns sub o perdea de cer
Dar nu.Ci doar lumina lui
E opalescenta,dulce
Iti rade,promitator si palid
De sub tristetea atator primaveri
inmormantate.

Sunt dimineti
Cu intristari usoare si copilaresti
Si cu copii ce tipa-n ganguri
Umede si mucezite si mirosind a fum
Cu caini latrand si raset infantil
Dar care toate-ngenuncheaza in fata
melancoliilor nedeslusite.

Sunt dimineti
Cu cer si soare aburit si trist
Cu iarba aproapte vesteda
Cu frunze si miros de vant surazator
Cand,intr-o curte-un cersetor aproape orb
Incearca sa danseze pe un vals uitat de mult
Cu pasi nepriceputi si repezi
Care se sting odat' cu seara
Ce rece-si lasa urma peste
orasul luminat.

Sunt dimineti de toamna...

1 January 2010

Poveste fara actiune

Cativa copaci zburda in amurg
Cerului lacrimi calde ii curg
In ceas de vara indepartata,
In ceas de iarna dezghetata...

Afar' nu ninge,e doar ceata
Cand fiecare fulg ar fi un fir de ata,
Dar numai ploua,
O ora, poate doua.

Ar trebui sa fie totul nins
Dar parca cerul e tot mai incins
Si ziua asta-odata s-a aprins
Din feeria noptii,a viselor cuprins...

Si nicio soapta,oricat ar fi de mare
Nu intrazneste sa urce-ncet calare
Spre cer,trezind si luna
Si stele-una cate una.



Si-ar trezi ingerii din somnul lor,
Din somn usor,si somn cu dor
Cu dor de vise si de lumina dulce,
Caci colo'sus e intuneric ce nu vrea sa se culce.