19 June 2012

celui care ne-iubește

tu iubești atât de puternic și neromantic
dar inima nu poate să-mi improvizeze neiubiri
așa că-mi las cuvintele să se îndrăgostească în locul meu
în cel mai neiubit mod posibil
și uite, nu-mi plâng ochii
nici buzele nu se-ncleștează în tristețe

să-mi construiești unelte de zbor din fier s-ajung la tine
nu-mi trebuie aripi cu pene
nici răsărit de soare
tânjesc după buzele tale însingurate și reci
și după îmbrățișarea ta ca după sărutul unui înger


am gustat fiecare strop sărac din tine
dar tot înfășată în bogății am rămas fiindcă
n-am nevoie de lumini și flori pentru a putea fi fericită 

să mă desfaci de metafore și
să mă descalți de sandale, să fim doar noi doi
și cerul de peste balcon
să ne iubim înghețat, fără petale de trandafiri
să bem cafele fără gust
și-apoi să mă alungi din raiul tău micuț cu primul avion
nici să nu-mi pot aminti privirea ta
să nu mai știu să-mi așez trupul
în lumile tale

străin să-mi fii, învață-mă să te neiubesc cu devotament
sunt dependentă de bătăile inimii tale... și ele puține
te țin departe, dar să știi că
felul în care mă neadori mă îndrăgostește în fiecare moment de tine.

Lorelei.



2 comments:

A.J.♥ said...

Mi-a placut mult poezia ta.Foarte frumoasa.O sa te citesc in continuare.Esti geniala.Intra si pe la mine.

Janina said...

Foarte frumos si romantic.