Si totusi...
Ma intreb daca timpul trece doar asa,in graba,sa-mi usuce lacrimile reci,sa ma inunde,sa spulbere totul,tot ce-i mai frumos...Si ma intreb daca eu,cu picioarele ranite in urma spintecarii agere a vantului,mai pot sa merg in continuare spre viitor,sa plang alaturi de timp,sa traiesc,sa rad,sa ma rusinez si sa ma apropii de lumile rele...Pentru ca,atunci cand priveam cu spaima spre treapta urmatoare,nu-mi pasa unde ajung,ci doar daca mai sus se mai gaseste o alta treapta,dar nu ma gandeam niciodata ce va fi acolo,sus.Poate ca,in inima mea de copil,aveam o urma de speranta care era mai puternica decat mine si care,in lungul drum al sau,spinteca orice raza de indoiala,orice piatra ce impiedica drumul meu...
Si as vrea acum sa plang cu lacrimi adunate doar din tristetea mea de om vesel,din spaima,din tot ce as putea gasi,doar sa plang!
Ma inunda o tacere desavarsita,coplesitoare,care se duce,poate,cu primul sunet,cu prima abatere din drumul spre singuratate.Dar sunetul nu iese,nu se desprinde de pe buzele mele care se deschid fara speranta,degeaba,sa-mi alunge stingherul suflet gol...
Parca fara control plec spre o lume noua,pustie,atat de singuratica si grea.Ma rostogolesc de-a lungul unei pante udate de tristete,de amar si nu reusesc sa ma opresc si pana jos mai sunt miliarde de ani traiti doar cu spaima unui sfarsit fara inceput.
In invalmaseala oraselor ma simt pierduta-n lume.Trec pe langa mine suvoaie nesfarsite de oameni,nu se termina niciodata,ma innebunesc...Poate ca ,la orice trecere de la un pas la altul exista un hotar de sute de ani,si spre un alt pas dureaza alte sute de ani...Si mi se pare o vesnicie sa astept caci ar trebui doar sa stau si sa plang in tacere,neauzit,fara lacrimi,sa astept un alt inceput al carui sfarsite departe,pierdut in ani lumina...
Sau totusi,poate ca ma insel.Poate ca la orice pas exista un hotar doar de o clipa,ca oricarui inceput sfarsitul este doar la pret de o clipa care se uita repede,ramane in urma ca si copilaria in viata unui om...
Si tot asa,pret de cativa ani sau doar de o clipa,timpul se scurge in cascade si eu raman in urma acolo,undeva,pe fundul unui ocean,printre aceleasi clipe neuitate,pierdute si ravasite in sirul amintirilor....
