îmi bate inima în ritmul venirii și plecării păsărilor și-al anotimpurilor. nu știu unde am umblat, de n-am văzut soare, iubire, speranțe primăvara asta, dar sper că dacă voi lega la ochi vara cu fulgerele și furtunile mele, o să am de unde să culeg câteva vise...
vine vara...


îți mai aduci aminte plaja?...


Lorelei.

rewind

sunt lipsită de tine în timpurile astea
(îți aud în continuu pașii pe scări de când ai plecat)
nici cerul n-a mai coborât mai aproape de noi
nici apele n-au fost mai albastre...
nici măcar dorurile nu mai sunt așa puternice.
unde mi-a fost capul?
când puteam să te las să-mi zidești aripi
acum nici măsurători nu sunt inventate
să pot preciza distanța dintre noi

am încercat să derulez secundele ca pe casetele video vechi,
dar cu cât dădeam înapoi,
cu atât te cunoșteam mai puțin, până
într-o zi când nici cine erai nu mai știam
la un moment dat am oprit fiindcă
mi-era frică. mă pierdusem în copilărie
și nu mai știam pe unde să ies

și eu care credeam că te pot dezlipi dintr-o amintire
când colo nu te mai găsesc nicăieri
te culeg vag dintr-o dimineață ploioasă
când râdeam zgomotos căci niște îngeri ne ghiceau în palmă
credeam că suntem unii de-ai lor, dar
ne-am adus aminte de noi și-am început să plângem
te-ai încălțat, ai trântit ușa și nu te-ai mai întors.

halal veșnicie o să-mi petrec cu tine, așa cum mi-ai promis
am rămas eu singură și ploaia de-afară