O parte de primavara-un colt de suflet...

Primavara isi coboara aripile incet doar,ca o parere,nesonor si colorat peste gradina ta:un colt perfect de rai.
Flori marunte,ca visele toamnei se cern prin iarba de matase.Roua se tese la geam ca o panza de paianjen si cerul e nemarginit:albastru si senin ca un strop aproape rotund de ploaie...
Imperfect se tes frunzele in mar.O parte de primavara abia s-a culcat,nefiresc,peste tamplele salcamului,trezindu-l...
Si fluturii s-au trezit.Unul alb,ca o fantasma neteda isi lasa in urma praf de creta.O luna a lui Marte,verde si vesela,s-a oprit in gradina ta ca un fel de tinerete si ti s-a cuibarit in sufletul salcamului tau.
Mi-era dor de-asa un martie,ca un copil infantil peste care trec fluturi si flori,vise colorate,iarba verde si un vant dulceag cu miros de primavara.Gradina ta este,in primavara asta,coltul meu de suflet.

Ne-am jucat…

Ne-am jucat de-a viata
Cum se joaca visele de-a intunericul
Si gandurile de-a “baba oarba”!

Ne-am jucat de 10 ori de-a semnele zodiacale
Mereu eu eram fecioara si tu sagetatorul!

Ne-am jucat de-a cuvintele
Cum se joaca un scriitor cu silabele
Si un copil cu alfabetul!

Ne-am jucat rolurile
Pe scene de teatru si in cinema
Eram niste papusi de paie ofilite
Cu care se jucau ingerii…

Am fost

Am fost o dimineata
Si,vai,cat te-am iubit
In dimineata aia...
Purtai pantofi de lac
Si timpu-ti lumina surazator tot chipul
Si sub fereastra
Se coseau imaginar vise involburate...
M-am indragostit de tine nebuneste,nici nu stiu cum...

Am fost o ploaie,
Te-am dat de gol,te-am spalat
Si am aflat atunci cat erai de verde...
Cat mi-ai placut pana atunci,cat mi-ai placut si dupa...
Atunci mi-ai aruncat un curcubeu la intamplare,
Visatoareo,el a ajuns in cer,tu ai ramas.
Si totusi te iubeam nespus.

Am fost un planset din desert.
Si,oh,tu m-ai cules dintre pietre,
Ca pe niste margele,si m-ai pus la gatul tau lung si subtire.
Ti-am simtit parfumul clipe-n sir
Si vibratiile gatului tau m-au facut sa tresalt...
Cand m-ai simtit asa energica,m-ai dat jos de la gat
Si m-ai pus prin buzunar la intamplare...

Am fost o Luna pe Cer
Nu stii cat ma jucam cu stele in parul tau,
Si prin fereastra intredeschisa te priveam cum dormi
Si-ti sarutam tot chipul cu mine si cu Cerul,
Ca atunci cand saruti un copil de "Noapte buna!"
Si,Doamne,eram si Soare si faceam zilele senine pentru tine,
Eram ca un copil hoinar,nebun,al Cerului...
Asa mult te-am iubit...

Am fost un ocean...
Mi-am stins in mine toate gandurile negre
Si doar pastram cele mai frumoase perle:amintirile tale...
Te pastram pe tine intre cele mai frumoase scoici.
Eram innebunita dupa tine,eram asa de mare
Iar tu asa de mica,domnita...
Te iubeam atat de mult cand eram un ocean!

Am fost o pagina dintr-o carte...
Cat te-am facut sa nu ma intelegi,
Doar ca sa ma recitesti de 1000 de ori
Si tot sa nu intelegi nimic
Si sa revii la mine,sa nu ma uiti...
Ma invatasei pe de rost si tot nu ma intelegeai...
Eram un ghem de iluzii si sperante,
Un ghem de iubire urias,asa mult te-am iubit...

Am fost un fluture
Si mi-am deschis aripile si te-am imbratisat
Doamne,cat te iubeam,as fi zburat
Asa de mult
Pana la capatul lumii
Ca sa ajung la tine,dragostea mea
Si,vai,iubito,cat de frumos eram si ma indragostisem de tine
Asa mult te iubeam cand eram un fluture...

Si-acum am ramas nebuna de tot ce am fost candva:dimineti de primavara,de vara...calde...,o ploaie calda...,un planset din desert(un planset clar si amarnic,cu dor de orice),Luna,Cerul,un ocean,o carte si un scris si UN FLUTURE...

Zile de mai...

Mi-e asa de dor de zilele de mai...
Vai,cat as adora surasul tau imperfect si ochii tai cuminti ca diminetile...
Te-as duce in gradina si ne-am pune toate florile in par si apoi ne-am uita in oglinda apei cum inflorim...
Cat as mai pierde timpul pe bratele tale lungi,mereu calde,privind cerul printre ramuri de mar si frunze verzi...Cat ti-as privi infinitul din ochi si absolutul de pe buze,cat ti-as urmari jocul umerilor tai goi peste care bate vantul de primavara...
As astepta rasaritul soarelui dimineata de dimineata,te-as adora iar pe tine...
As muri in fiecare noapte de dorul tau si m-as trezi cu numele tau incrancenat pe buze si cu visul tau in amintire si iar as privi geamul indelung,pana te-as vedea rasarind ca un soare tacut dupa colt si ti-as iesi in intampinare...
M-as plimba prin toata gradina si as cauta diamante prin iarba,m-as agata de fluturi,m-as ridica la ceruri si te-as privi cum imi zambesti de jos capruie si satena.
Vai,cat te-as iubi de-ai fi a mea in primavara asta...Cate agrafe de timp ti-as prinde in par,cu clipe cu tot,sa iti aduci aminte de mine...Cate ploi as petrece afara cu tine,de dimineata pana seara...Cate zile insorite am avea,cate iubiri,cate amintiri...
Privirea ta,flacari in noapte,gandul meu,iluzie portocalie,surasul tau,galben ca o papadie,visul meu,visul unei zile de mai...
Si cate stele as numara in noapte de dragul tau si as privi-o pe cea din care tu imi zambesti fermecator,ti-as spune basme si povesti,m-as face luna de mai pentru tine...
Poate nici nu iti amintesti primavara trecuta,cati ghiocei ti-am daruit,de cate ori ne-am imbratisat sub marul inflorit,cate parfumuri dulci mi-ai lasat pe haine,de cate ori mi-ai impletit gandul si parul...Si,Doamne,cat te-am iubit in primavara aia!
Mi-e asa de dor de zilele de mai...

Dintr-un jurnal de nunta al unui barbat...

Lalele negre ti-am dat,iubito,cadou de nunta...
De-atunci mi-am amprentat in suflet amagirea...
Si-n trup si-n gand aveam amurgul furisat,
Se inaltase toata bolta de-al tau planset.

Omorasem un fluture la nunta noastra,iubito!
De-atunci nu stii cat suferit-am,draga,
M-am apucat si de fumat,si de baut vin ieftin,
Apoi stii bine,mi se increteau pe inima dureri,si m-am lasat...

Am rupt zarile in timpul nuntii noastre,iubito!!!
Si cerul s-a rasfrant in mii de feluri,nebun de alb...
Te-am leganat cand tot argintul vroia sa isi ia zborul de pe crini...
Vazduhul tot isi dorea moartea,iar tu plangeai in miezul noptii...

S-au stins toate vanturile la nunta noastra,iubito!
Pe cerurile de matase ne plimbam sihastri amandoi ca pe o plaja de la Eforie Nord.
Eram in timpul nuntii,nici la biserica nimeni nu ne vedea,caci nu era nimeni,
N-a fost decat Dumnezeu,noi doi si un buchet de lalele negre...

Iubito,au inflorit salcamii abia,la nunta noastra mare,
Se farama in ape noaptea insetata,aurul tau era cuvant,tu lasa-ma sa ard de platina.
Draga,credeai ca sunt o neiubire,tesut din fir de luna alba,
Domnita,o stea mai moare acum de dorul tau,intr-o taina nesfarsita a noptii...

Iubito,la nunta noastra ti-am adus un buchet de lalele negre,
Si a plouat cu vise si cu amagiri,si am baut si am fumat,si te-am furat,mireasa mea,
Ti-am dat o rochie neagra,erai data cu creion negru la ochi,egipteanca mea,si ruj rosu pe buze.
Inchide-ti acum ochii pe vreo umbra care tremura perind,te rog sa plec lasa-ma tu,
Ca-n cer de jar numai o cioara zboara,numai roua mai plange cum facea la nunta noastra...

Si ai murit la nunta noastra...

(conversatie cu un suflet noncolor)

Lorelei-De ce trebuie sa ma indragostesc tot timpul de sufletul tau?
Suflet C-Pentru ca m-ai uitat...
L-Nu...Nu te-am uitat,mi-e dat sa te iubesc...
C-Nu ti-e dat,nu intelegi...Tu m-ai uitat de mult...
L-Mirosul pielii tale e prea puternic pentru mine,imi tremura mana dreapta intr-o lumina perfect galbuie...Te simt ca pe o iluzie,halucinatia trupului tau imi vine in minte ca parfumul de margarete...
C-Minti...Nu iti mai sunt...nimic...
L-Te asezi in mine ca o carte deschisa...Te vad in canile de ceai de pe noptiera,te vad pe pereti ingalbeniti,bolnavi,ma culc cu tine in gand...ma trezesc cu numele tau pe buze...
C-Ba nu...E doar mintea ta...
L-Ma cuprinzi de dimineata pana seara...ma strangi...
C-...
L-Shh!Taci...asculta-ma,suflete...Azi e o zi mare...o zi in care sufletul meu a incercat sa isi adune toate puterile si sa izbucneasca...Nu pot!Sufletul tau imi sta in fata...ca o sfoara care ma cuprinde...Nu pot sa fac nimic din cauza ta...
C-Fantezii!
L-Am nevoie neaparata de un prieten...De oricine,de un prieten cum mi-ai fost tu...candva...
C-Chiar asa?Nu mi se pare...Ai deja.
L-Nu.N-am.Adica am...Dar te vreau pe tine,esti singurul suflet de care ma pot agata cu orice fel de ata fara sa am teama ca voi cadea...Te rog...Lasa-ma sa ma agat din nou de tine,nu imi ajunge sa ma inec in tine zilnic,prin lacrimile mele...Am nevoie de tine...Ca prieten...
C-Si daca ti-as fi prieten....Si ce daca?Prietenii nu exista,sunt fantezii ale sufletelor...Esti nebuna...N-ai nevoie de mine.Ai destui prieteni,esti nemultumita,niciodata nu iti ajung....Prietenii tai ,stiu,nu te-au abandonat,poate niciodata,dar sa intelegi ca nu te pot ajuta de fiecare data...
L-Ba da...Tu ma poti ajuta.
C-Nu pot.Si nici nu vreau...De ce ai nevoie de prieteni?Ai destui,iti spun...Altii n-au deloc si nu se plang.Pentru ce exista prieteni?
L-Nu stiu...Te rog...
C-...
L-Incearca sa intelegi.Visele mi s-au decolorat de tot,de cand nu mai am cu cine sa le impart...
C-Poate ca nu ma intereseaza...

Pentru ce exista prieteni?

Pentru ea

Draga mea invatacica,

Te inalti ciudat in ceruri...
Atat de absurd,te visez cu ochii deschisi,te uit in timp...Nefiresc incerci sa ma ajungi...Eu sunt deja departe,asa de sus...Am trecut de stele si de alte galaxii indepartate si necunoscute...Am gasit raspuns la zeci,poate sute de intrebari pe care le aveam de mult...Cerul nu m-a dezamagit niciodata...
Te vad infiorata,ratacita intr-un noian de sperante si iluzii,incerci sa inspiri un aer pe care l-am lasat in urma in trecerea mea...Incerci sa il inspiri ca sa imi iei urma...Nu te gandesti ca te poti intoxica,parfumul meu de flori de primavara este atat de tare,infiorator,mult prea tare pentru simtul unui om caruia...abia i-au crescut aripile...
Nu-i asa?Abia ai invatat sa zbori,eu sunt de mult un fluture...De mult mi-au crescut aripile,am invatat sa zbor,m-am experimentat in milioane de feluri...Ma urmezi,micut fluture,"invatacel".
Esti un randuitor,insuportabil,ai chipul unui om care o ia de la inceput cu greu,desi mult si-a dorit sa faca asta.Ai chipul unui om insistent,nu intelegi nimic,nici macar ca eu incerc sa te ajut,dar mi-e imposibil,nu ma pot intoarce dintre astre sa devin iar un pamantean,intelegi?
Ma sufoci,am pleoapele ingreunate de suferinta ca nu poti fii cu mine,am buzele imperfect conturate de visele mele,de-ai putea sa ma intelegi,visele mele rupte dintr-un ceas de fluturi,eventual sa crezi ca mi-as intinde o aripa sa te ating in crestetul capului,dar mi-e frica,nu pot sa imi smulg dorurile,nici gandurile,sa mi le topesc in temperatura ta...Incet-incet par ca devin un inger,astfel am o temperatura mult mai mica.
Grabeste-te...Clipele trec nefiresc de repede,se ascund in hainele mele albe,tu trebuie sa le prinzi...Treci peste timp,nu e asa de rapid,intrece-l,fura-l,distruge-l,fa-l vesnic,nu efemer,rotunjeste-i clipele in ore,in zile,in ani,in veacuri...
Tu trebuie sa ma ajungi,agata-te de vreo speranta,am lasat in urma mii de sperante,foloseste-le!
Incearca sa devii matura,sa te inalti in ceruri splendid,asa cum m-am inaltat eu,ca o balerina,grandios,special,elegant si discret...Nu fii aiurita si grabita,s-ar putea sa te ratacesti mai rau...Tu doar urmeaza-ti drumul,sau urmeaza-mi-l...
A ta,Lorelei...

Cand...

Cand va inflori din nou o primavara,
Pe dealuri cu lumini de ghiocei,
Voi auzi din nou vocea ta rara,
Cu clinchetele tale de cercei,
Vor rasuna in raze stanjenei,
Cand va inflori din nou o primavara...

Cand se va aprinde o noua dimineata,
Desprinsa chiar din soarele auriu,
Va coase zorii tai cu un fir de ata,
Obrazul tau stangaci si roscaliu,
Se va trezi si el din somn alb alburiu,
Cand se va aprinde o noua dimineata...

Cand va curge timpul ca lacrima ta senina,
Ma vei privi cu ochii tai adanci ca inserarea,
Vor cadea florile si frunzele-n gradina,
Vazduhul va muri si aripile,inaltarea,
Vor cadea-n sideful ierburilor de lumina,
Cand va curge timpul ca lacrima ta senina...

Cand va veni vreodata toamna insingurata,
Voi prinde in carlige frunzele cazute
Se vor desprinde fluturii din vara cautata,
Privighetorile-or sa cante,nevazute,
Tu o sa plangi sub genele-adormite,
Cand va veni vreodata toamna insingurata...

Cand vei visa si tu cu mine
Acelasi vis,tinandu-ne de mana,
Ne vom iubi,
Cand vei visa si tu cu mine...

Suflete...!

Nu ma regasesc in tine,sufletul meu...Mi-esti asa strain,imi suni aiurea in gand,mi te zbati,nu te recunosc...Ba esti prea calm,de ma omori intr-o singuratate si o tacere albastruie sfasietoare,ba esti zbuciumat ca cerul in timpul furtunilor de vara si ma strangi.N-am loc in tine,intelegi?
Alergi,te opresti,fugi,stai pe loc...Nu te recunosc,ai stari antitetice...
Si eu?
Eu am ramas o perla in tine,atata ma cuprinzi...Din fundul marii,din nisipul argintiu(pulberea de stele pe care am sfaramat-o cand eram inca o pamanteanca),pana suuuus,in ceruri,pana unde se intalneste Marea cu Absolutul...
Suflete,daca m-ar inghiti un rechin infometat ca sa nu moara,m-ai salva dintre coltii lui sau m-ai lasa sa mor sfasiata?Ar fi atat de dureros...
Suflete,daca as ramane inchisa intr-o scoica rozalie(ca si cum m-as fi inchis cand eram o pamanteanca sub ochi si mi se inchidea toata lumea in fata mea),ai sfarama-o ca sa ma eliberezi,sa te vad iar?
Astea ar fi niste consecinte...s-ar putea sa ma ia valul totusi si sa nu ma pot prinde de nimic niciodata,sa dispar in neant...N-ar mai ramane nimic din mine,decat scrisul meu...
Suflete,trimite-mi o scrisoare in care sa imi zici ca Cerul plange cu stele,sau ca se da cu o pudra de nori uneori,sau ca e convalescent...Sa imi zici ca Soarele inca priveste de sus...Sa imi zici ca noapte de noapte Luna bate in ferestre,cu speranta ca cineva i-o va deschide si va putea sa intre si sa se priveasca in vreo oglinda...Spune-mi ca sunt un fluture,nu o soapta neinteleasa...
Suflete,nu te vad...Esti asa strain si inalt...Revino-ti pe pamant,intoarce-te la mine,suflete!!