Noi,care suntem ingrozitor de mari//Simtim cateodata ca ne lipsesc jucariile...

Inca se mai zaresc pe asfaltul umed urmele tocurilor pecetluite sub caldura torida.Nu ma mai simt de multa vreme un copil in toata regula,intr-adevar,m-am schimbat,dar tot imi place sa merg desculta prin ploaia calda,sa-mi las obrajii biciuiti de picaturile repezi.Ropotul lor imi strecoara in suflet un nemarginit sentiment de eliberare.Dispar dintr-o data suvoaiele nesfarsite de oameni ce se scurg toropiti de zapusala,spatiul pare ca se dilata,iar strazile se pierd in infinit...
In ultimul timp m-am ascuns in randurile romanelor,n-am mai avut timp de mine si oarecum m-am ascuns ca toti ceilalti undeva,in umbra,de unde copilaria sa se rataceasca iar noi sa trecem cu rasuflarea taiata pragul spre adolescenta,spre maturitate...
Facem lucruri prin care ne indepartam de obiceiurile zilnice.Incepem sa traversam cu gandul puntea tineretii,sa gandim matur spre puncte fixe si sa ne fixam in pustiu cautand drumul spre viitor.
Noi,cei igrozitor de mari,spargem cu cuvintele geamurile care altadata ne tineau departe de maturitate.Dam replici,le aruncam la intamplare si uitam de visele noastre,crezand ca suntem savanti,ca putem sa facem orice doar daca suntem mai atenti,mult mai atenti cu cheile viitorului nostru pe care le tineam in maini,jucandu-ne cu ele...
Noi,cei ingrozitor de mari,punem cu fiecare secunda care trece inca o margea pe
bratara ,alunecand usor pe firul subtire ala atei numite "copilarie" care curand se va umple,inchizandu-se pe mana vietii.
Uitam cateodata de noi.bazandu-ne pe stiinta.Ne cad uneori fire de par pe care le strangem in pumni si le aruncam,uitand c-au existat,uitand cand au picat...Facem la fel cu zilele care se scurg,ducand cu ele pasul aplecat catre un alt prag unde vom pierde fiecare amintire ce e inlocuita cu stiinta.
Dimineata ne trezim devreme fiindca avem de studiat.Seara ne culcam tarziu,fiindca am avut de studiat,dar niciodata nu privim spre raftul acela,acela cu jucarii pe care s-a asternut praful.
Tot noi,cei ingrozitor de mari,simtim cateodata ca ne lipsesc jucariile.Simtim nevoia de a strange la piept ursuletul acela,acela pe care s-a asternut praful fiindca am uitat de el...
E greu de crezut ca noi,cei ingrozitor de mari,dorim sa avem langa noi,noaptea,un ursulet fiindca visam urat.
Luam uneori jucariile si pret de putin timp le strangem in brate si plangem in suflet neauzit,fara lacrimi,ca am irosit copilaria fara sa ne bucuram de ea.
Noi,cei ingrozitor de mari,suntem preocupati de viata de viitor,uitand de copilarie...Insa tot noi,cei ingrozitor de mari,simtim cateodata ca ne lipsesc jucariile...