16 January 2010

Iubesc pe cineva.1

Expressul sufletului meu ma duce de fiecare data sa imi vad persoana draga.Foarte draga.Si cred ca nici nu are rost,macar pentru o clipa,sa mint,si sa nu consider acea persoana ca pe o a doua mama.Nici mai mult,nici mai putin.Cine stie,sa inghita in sec.Asta e,asa e si se stie prea bine.Iubirea e un sentiment inexplicabil.O iubesc incontrolabil si irevocabil.
Pur si simplu imi dau seama de asta de fiecare data cand o vad.De fiecare data ma gandesc pur si simplu ca imi e ca o mama.Ca m-a invatat multe chestii despre viata,si nu numai despre ceea ce ii e menit sa ma invete.M-a invatat mult sa fiu om,si mi-a deschis sufletul spre multe.Ea a fost cea care mi-a dat de citit "La Medeleni" si de atunci m-am indragostit de citit.Ea mi-a zis pentru prima data,din suflet,ca scriu frumos.De atunci scriu pentru ca e cea mai mare pasiune a mea.Ea m-a invatat ca trebuie sa ma schimb mai intai eu,ca sa ii pot schimba pe ceilalti.Ea m-a invatat ca orice prietenie are impasuri,insa se rezolva cu putina dragoste si intelegere.Ea m-a invatat sa am prieteni.Ea m-a ajutat.
Pur si simplu nu mai pot sa zic"nu e asa".Ba e.O iubesc la fel ca pe o mama.La scoala imi e mama,atunci cand e cu mine,ea e mama mea.
Vreau sa imi gasesc cuvintele.Sa pot sa demonstrez ca nu e nimic de moment,ci ca asa simt oricum,oricand...Vreau si pot s-o spun ca atunci cand o vad mi se umple inima,si ca astept cu nerabdare sa vina ora in care sa o vad,pentru ca uneori o vad doar o ora pe zi...Nu ma inteleg nici pe mine.Si nu pot sa cred ca sunt oameni care nu pot iubi o astfel de persoana:o persoana atat de minunata!!
Dar sincer...Diriga imi e o a doua mama.Si la propriu,si la figurat...Si sunt mandra de asta!Sunt mandra ca am doua mame pe care le pot iubi din tot sufletul!
Si ii multumesc din suflet pentru ceea ce e,pentru ce m-a invatat.Ii multumesc ca exista.Si o iubesc.

PS:Azi am vorbit de diriga.Alta data gasesc eu persoane despre care sa vorbesc.Fiecare la timpul lui,stiu eu de ce.

Mai...Spuneti-mi si mie!!Sunt nebuna ca imi iubesc diriginta?

7 comments:

. said...

:)) cat de dragalas ai putut fi cu acel comment. ce pot spune, iubirea se manifesta uneori la fel in experienta oamenilor. merci >:D< si tu esti foarte talentata :X (ps. din pacate mama a vrut sa fiu copil unic :)) )

Marianita Cochiorca said...

Atunci... da-i bataie!

iulia said...

Cum sa fii nebuna? E chiar admirabil ca profesorii mai pot starni astfel de sentimente printre elevi. Si eu mi-am indragit mult dirigintele!

Lorelei said...

Multumesc tuturor pentru comentarii si sustinere!!

Va imbratisez:X

Kriss...n-are nimic:)

Anilei said...

si eu iubesc pe cineva....de fapt, aceeasi persoana, chiar asa, cum poti sa nu o iubesti? Ai perfecta dreptate, ea e unica, e ideala si ar trebui sa fie muza tuturor profesorilor...cum poti sa nu o iubesti?

Lady me said...

si eu am avut parte de anumiti profesori minunati ...pacat ca sunt tot mai rari :)

Lorelei said...

Da Anilei,stiu...Dar poate ca nicio iubire de profesor nu se compara cu iubirea mea de diriga.Si tu stii asta,Gabico...Tu stii...Tu stii tot,fiindca Legenda spune ca iubirea mea e mare si unica si ca mi-am atins un ideal,iubind-o...acel ideal de a ajunge la nationala,de a o iubi,de a iubi romana,cartile si scrisul...

Madandra,stiu ca sunt rari.Diriga e rara...Chiar unica,dar e speciala asa...Si e mai bine sa fie rar decat deloc.E bine asa...Ce s-ar intampla daca ar fi sa fie toti ca diriga mea?Atunci n-am mai avea loc in inima ca sa ii iubim pe toti.Si-atunci n-ar fi asta ceva foarte trist?