17 January 2010

Jocul si joaca



Doua realitati paralele,una din care vartejul ametitor si universul de sanse si riscuri face parte,alta pe care o defineste subanteles viata in sine,par sa se contrazica reciproc in devenirea a doua lumi copilaresti si numai ipotetice,caci ceea ce se intampla cu adevarat nu face parte decat din pamanturi diferite.
Joaca reuseste,prin vise,hazard,lupta si raset,sa devina,in viata unui om,o modalitatte infantila de a raspunde la imperativele timpului.
Joaca defineste omul,il creste,raportandu-se de la varsta frageda a copilariei pana la adolescenta,tinerete,maturitate si pana la batranete.Ea exista,presupune reguli si se leaga:se leaga cu realul si devine ireal si cu lumea si-o cunoaste...
Pasajul ludic al vietii incepe cu inocenta si se termina intr-o viata de om,ceea ce noi numim maturitate...Cu toate astea,joaca presupune spontaneitate si dorinta de cunoastere,presupune o societate cuprinsa intre instinct si ceea ce stim deja,intre lumea reala si cea impusa de imaginar.
Ajungem sa credem,prin joaca,faptul ca aceasta e ca o poveste si plangem cand se termina.De fapt,copilaria insasi,cu tot ceea ce ea presupune,ajunge a fi o poveste.Si cine n-a varsat niciodata lacrimi amare,fie pe fata,fie pe ascuns,fiindca o poveste minunata se sfarsea si urma despartirea de personajele dragi ale unui joc de cuvinte?
Jocul e oricum o alta realitate...El presupune atat legatura cu sufletul pe care il cuprinde,cat si un joc de cuvinte,de sunete,de miscare si culori in interpretarea artistica a poeziilor,a cantecelor,a dansului si a picturii.
Accentul jocului este totusi altul.Jocul reliefeaza atat puerilitatea unui copil cu idealul de a cunoaste,de a sti,de a descoperi,cat si amprenta maturitatii din fata hartiei,hotarata fiind sa inceapa sovaitor astetrnutul creatiei pe foaia alba.
Si totusi,amprenta copilariei incepe din cele mai vechi timpuri,pentru ca jocul e mai vechi decat omul.Jocul a inceput atunci cand animalele au vrut pentru prima data sa se joace.
Jocul inseamna dorinta,inseamna papusi si jucarii,inseamna fluturi si libertate,greseala si iertare,raset si plans.
Jocul si joaca se nasc si-atunci cand adultilor le lipsesc jucariile,le cauta si le strang in brate noaptea,pe ascuns.Se nasc atunci cand ne aducem aminte de ele si cand tu,un om"ingrozitor de mare",pari un mic copil doritor de joc.
Panze albe,nesfarsite,inaltate pe corabia unica a copilariei.Te vad infiorat,la tarmul unui ocean de nelinisti si departari,gandindu-te la jocul pe care ti se pare ca l-ai pierdut;oricine ai fi,tu porti pentru mine drapelul pur al copilariei...

11 comments:

Anilei said...

Buna Lorelei...ne jucam de-a scrisul, si legenda spune ca joaca nu se va sfarsi niciodata, la fel cum Lorelei nu moare, ci se reincarneaza! Si fulgii se joaca"de-a cazutul pe pamant" si soarele "de-a luminatul pe Pamant" si legenda mai spune ca joaca ucide timpul....pe curand, Lorelei...

. said...

frumos si inocent :x imi aduce aminte de orele de romana din liceu in care aveam de comentat poezii cu tema jocului.

. said...

aahh si sa nu uit merci >:D< sa fie :D deocamdata nu stiu rezultatele. pana pe 6 februarie am examene :)) (nu e tocmai rasul meu)

Anonymous said...

frumos imi place ce ai scris:)...

Criiiiis. said...

Frumos,scrii atat de superb si esti atat de mica. Felicitari! :]

Emmyema said...

De fapt,jocul e omniprezent,el traieste dupa moarte(fizica) a omului.Joaca e un derivat a jocului,ei sunt ca o familie lexicala,asa ca mi se pare impropriu spus ca jocul si joaca sunt diferite.Nu sunt.Insa,joaca poate fi de doua feluri:atunci cand te joci(pe tine) si atunci cand esti jucat(de catre destin,pamant,apa,cer...).Basically,viata e un joc,timpul e un copil care se joaca....and so on.

Presupun ca ceea ce ai scris e un fragment din Huizinga?:)Sau o interpretare ...;)

Lorelei said...

Vaai...ce de comentarii de dimineata pana acum!Tin sa va multumesc tuturor:*:*,pentru comentarii si pentru parerile in sine.Multumeesc!

Lorelei said...

Anilei...Asa e.Ai perfecta dreptate:X
Kriss,thanks! pentru comentariu.Ma bucur ca iti aduce aminte de asta(apropo,tema e pentru un subiect ce mi l-ar putea da la olimpiada de romana nationala...:) )
Ina,ma bucur ca si tie iti place!
Criiiiis.,vai,multumesc!Dar nu sunt mica...adica,din ani,da...dar la faza cu maturitatea,nu par mica deloc!
emmyema,multumesc si ca ai trecut pe la mine,pentru prima data,si ca mi-ai lasat un comentariu care tare imi place:X

Multumesc!Pupici:*

Lola. said...

ti-am mai spus ca esti matura pentru varsta ta?? :-?

Lorelei said...

Lola...nu stiu daca tu mi-ai mai spus.Mi-au spus altii,in schimb...Maturitatea vine cand vrea ea ea,nu neaparat o data cu varsta.Maturitatea apare...nu stiu cand...apare cand scrii,cel mai mult...scrisul te dezvolta si iti largeste imaginatia aia de"Copil"...
Apropo,emmyema,sa stii ca toata chestia asta e din capul meu,nu e nici interpretare,nici fragment.Si inca un apropo,ce e Huizinga?

vlad said...

scrii frumos :*