Fapt indecis

Câteodată îmi vine să tai mările cu foarfeca

De ciudă, de dor,

Tânjesc...după aceeași lume

Înfășurată într-un sac ordinar de ură...

Și alteori, mi-ar plăcea să fiu singură,

Dar singură de tot,

Să nu știu decât eu ce e în inima mea.

Contrastul zilelor mele,

Care-și etalează ori albul, ori negrul,

Mi s-a făcut un stil de viață...

Azi, iubesc orice,

Mâine, urăsc orice,

Poimâine...

Ei bine, poimâine cad și-mi rănesc sufletul

Și mă bandajez cu o consolare idioată

Că, în fond, mi-e groază să mai aud

Strigătul sufletului meu.

Lorelei.

Abstract și patetic.