19 March 2011

Fapt indecis




Câteodată îmi vine să tai mările cu foarfeca
De ciudă, de dor,
Tânjesc...după aceeași lume
Înfășurată într-un sac ordinar de ură...
Și alteori, mi-ar plăcea să fiu singură,
Dar singură de tot,
Să nu știu decât eu ce e în inima mea.
Contrastul zilelor mele,
Care-și etalează ori albul, ori negrul,
Mi s-a făcut un stil de viață...
Azi, iubesc orice,
Mâine, urăsc orice,
Poimâine...
Ei bine, poimâine cad și-mi rănesc sufletul
Și mă bandajez cu o consolare idioată
Că, în fond, mi-e groază să mai aud
Strigătul sufletului meu.

Lorelei.

Abstract și patetic.

4 comments:

Jigsau said...

foaarte frumos :X

Lavinia said...

chiar e frumos;x

Iulia said...

:* frumos

Diana said...

felicitari pentru poezii