15 June 2011

erau lupii iubirii mele, alungați de îngeri


m-au mușcat lupii de aripi,
fără milă, așa cum ar mușca din lună
și-au urlat la mine, cu ochii lor sticloși
cum urlă la stele

plânge cerul de dorul zborului meu
și vin îngerii să-mi alunge
lupii pe care abia i-am îmblânzit
cu o cântare a copilăriei mele

”I'm findin' it hard to belive
We're in heaven...”
dar simt în toate mădularele
mușcăturile lor cum îmi ating inima

erau lupii iubirii mele, alungați de înger și de dor
și m-au mușcat de inimă și sângele
mi-a fost stropit de urletul lor
și-n noaptea asta am să zbier la lună

și cu aripile-mi însângerate
o să mă metamorfozez într-o adiere de vânt
și vai, or să-mi ia stelele dorul
și or să-l dea lupilor să-l muște

Lorelei.

4 comments:

Lorelai said...

faina imaginea.. sa asociezi iubirea cu lupii.. n-am mai intalnit; good luck!

Monica said...

m am regasit complet in ultimele versuri:)

Amelie said...

Ingeras,ma culc langa versurile tale in fiecare seara si plang neputinta noastra de a ne vedea,dorul nostru,poemele noastre cu dedicatie.Suntem in ceruri ca sa zburam imbratisate!

. Ella said...

Lupii,creaturi magice. Eu nu-mi pot imagina ca lupii sa fie asociati cu nimic in afara de libertate,iubire pasionala si razbunare.