11 July 2011

Vara sufletului meu...


Iată ce-ți aduc rândurile mele, în tinerețea lumii, cu dragostea de mână, iată ce-ți aduce începutul unui mare cântec...
Între cerurile tale, vară, sunt cea mai mică fată luându-și zborul din cuiburile rătăcite ale rândunelelor ei...În luna cireșelor amare, umbra copilei care le vorbea cocorilor demult șoptește ecoul cu glas sfârșit: ”a fost odată...” Căci orice zbor început în zori și terminat în amurg e noaptea ca o poveste culeasă dintr-un odinioară al amintirii, când tu însuți nu mai poți zbura și rândunelele își închid aripile între vise...
Între ploile tale, mă înalț spre cerul meu lăuntric, ascultând și îngânând în tremur versuri parcă fără de sfârșit: numai sufletul se încurcă în razele unui soare blond, / numai inima mi-e obidită de strigătul stelelor.
Sub soarele tău, n-am ochi de cercetare decât pentru cântecul sufletului meu, n-am aripi decât pentru zborul cocorilor închis în templul din mine.
Credincioasă prietenă, vară, scrisoarea mea nu-ți aduce decât nostalgia acestor cireșe coapte și căzute pe pământ ca toate iubirile mele sfârșite la o margine de vreme.
La răspântiile tale de drum, îmi simt ochii deschizându-se ca stelele în același loc pe cerul prea albastru, așteptând ploile care să-mi spele privirea și zorii căprui, așteptând plânsul lunii pline care mi-a inundat sufletul.
În palmele tale sunt cărăbușul zburlit de zbor, cuprins între două răsuflări de secundă, mică precum un minut de iubire care trece și lasă în urmă versuri franceze cântate pe la ferestre ”je t'aime comme un loup, comme un roi...”
Scrisoarea mea oftează umil și zâmbește în fața măreției tale. Mă hrănesc din palma amintirilor tale cusute cu fluturi și privesc depărtarea cu ochi senini. Ești acolo. Te văd, te simt. Te ascult. Cu zâmbet alb, mă arunc în ierburile tale. Râsul obrazului, cerul albastru și soarele blond, toate-mi sunt în inimă.
Prietena mea, mă așez și umplu pământurile tale cu versurile trupului meu culese din tine. Murmur de stele și de ape.

"Trupul și sufletul meu sunt începutul unui mare cântec și tremurul mâinii care-l caută..."

Lorelei.

9 comments:

Suflet de curva said...

foarte...inspirat!

cypy said...

minunat....cuvinte de aur

Aimee said...

Superb. Se vede ca esti copilul verii! Mi.a placut foarte mult!
"Sunt începutul unui mare cântec și tremurul mâinii care-l caută..." Absolut superb>:D<

Amelié said...

Sufeltul tau e vara,Lorelei!"Suntem doua suflete-aparte-n neant,
Nestiutori ratacim printre raze de sori,
Ne cheama cu iubire-napoi, vara."Gustul cuvintelor tale e dulce,sufletul iti ramane infinit cu fiecare litera!

Anna. said...

prea frumos ai scris:X

Anonymous said...

Nu mai am cuvinte pentru tine,Lorelai!
Citesc textele tale vechi si vad cat de mult ai crescut,cat te-ai maturizat,si imi dau seama ce scriitoare extraordinara vei ajunge!
Eseul acesta imi umple sufletul de bucurie si magia cuvintelor tale ma duce spre taramuri nebanuite, unde uit totul, cu fiinta fermecata de sufletul tau curat si frumos!

Elena said...

cat de frumos

Only Books said...

Imi place la nebunie!:)

Monica said...

e atat de frumoasa postarea asta:)

:X:X:X: felicitari:)