7 February 2012

ți-am spus vreodată cât de vară e în mine?
ți-am spus cât de mult îmi place
să îmbrățișez fulgere
care prind conturul trupului tău?
ți-am spus că iarna ochilor tăi dinspre seară
se îmbrățișează aproape perfect
cu soarele din sufletul meu?
ți-am spus cât de dor îmi e de ploile torențiale
cu care te mângâiam
și de necuvintele pe care le șopteam
în nopțile cu stele feerice?
ți-am spus vreodată că n-a fost nicio secundă
în care să nu te iubesc?

Lorelei.

5 comments:

Anonymous said...

Te iubesc pana la cer si inapoi!
Pup!

D. said...

Ultimile doua versuri imi plac foarte mult:x
Poezia asta e superba:x

Anonymous said...

Salut L. vreau sa te invit pe Biblioteca Prafuita sa te inscrii si tu in volumul de poezii "Inca exista poeti" cu doua poezii la alegere. De asemenea daca sunt si alti doritori sunteti bine veniti. Daca pare interesant aici se gasesc detalii http://biblioteca-prafuita.blogspot.com/2012/02/inca-exista-poeti-volum-poezii.html, daca nu, imi cer scuze pentru deranj. La revedere

Anilei said...

vara...ph...asta visez, asta pictez!

Aida S. said...

Felicitari pentru tot ceea ce postezi. Pâna acum, pot spune ca este blogul meu preferat :). De fiecare data cand intru deschid pagina ta. Creatiile tale ma inspira. Maine am olimpiada la romana si am deschis calculatorul special pt a citi „operele” tale, a ma relaxa si a ma calma. Ceea ce faci este minunat, dar si trist pt ca la 15 ani...ei bine...fetele au alte preocupari :), desi eu o agreez mai mult pe a ta. Imi place felul tau de a gandi si de a scrie. Bravo! Tine-o tot asa!! :)