28 April 2012

testament stelar

azi am învățat stelele să moară
le-am păcălit, le-am făcut să-și taie venele
crezând că după ce vor leșina
le voi dona sânge
proastele!
habar n-aveau că nici măcar nu suntem compatibile

nu știu dacă după ce îi voi arăta lunii
cum să se înece sub nori
voi mai ști să te iubesc
sunt o criminală, dar să știi
dacă te ucid, n-am nicio vină

înainte de toate, crede-mă
m-am resuscitat de un milion de ori
dar atunci când inima nu-ți mai bate
ca picăturile de ploaie
o dai altuia să se bucure de ea
eu i-am dat-o soarelui
și mi-a ars-o

să știi că și criminalii devin criminali pentru un motiv
și porumbeii mor loviți de praștie
și ochii se închid
și visele...da...visele nu mai sunt visate

eu vreau să dau strălucirea ochilor mei
unui nebun orb și
cuvintele mele unui poem
las moștenire iubirea mea pământului
pentru că știu că vor afla despre uciderile mele
și mă vor condamna la moarte

dar am fost o stea, cine mai are nevoie de o stea
după ce a strălucit?

Lorelei.

8 comments:

SimonaR. said...

Mi-au lipsit scrierile tale atat de frumos impletite.

Anonymous said...

Magic!

Duduş said...

dar am fost o stea, cine mai are nevoie de o stea
după ce a strălucit?
..
absolut superb

Anonymous said...

Raman foarte uimit (placut surprins) de modul cum reusesti sa expui trairile tale in poezie !!! Esti extraordinara ! Si da, asteptam sa mai scrii, chiar ma gandeam ce s.a intamplat !!?? :)

Anna said...

Cine? Un maturator de praf de stele.
I missed your poems. A lot.

*StMS said...

Ai fost o stea, dar incă mai ai vise
Si strălucesti mai multor privitori !
Prin arderea aceea pe frunte ti-au fost scrise
Poemele iubirii ce-ti plâng adeseori.
Ai fost un înger, dar încă mai ai aripi
Desi în zborul tău asa frumos lovesti
N-ai cum să te mai schimbi, orice cuvânt ai zice !
Si-n zbuciumul tău tandru un ideal doresti...

Anonymous said...

Interesant testament...

sentiment said...

Ai stralucit in toata splendoarea pe ciorna noptii.Azi o stea mi-a atins orizontul,aceea esti tu!mi-era dor....