3 March 2010

Degeaba.


De o ora batuse miezul noptii.Era a saptea noapte de Marte.Eram pierduta intr-un nemarginit intunecat,cu gandul aiurea agatat intre margarete.Era noaptea in care,cu o ora in urma,tu trebuia sa apari,imi promisesei de atata timp...Asteptam,poate,in zadar,asezata pe insule de nelinisti si deznadejdi...
Spune-mi...ai sa mai apari vreodata?
Te-am asteptat enorm de mult,poate nici nu stiu cate secunde am pierdut prin tine,cate ore de nesomn.Stiam ca n-ai sa apari.De fapt,o singura speranta mai aveam,ca poate ielele nu mi te-au furat si ai sa apari...Se zice ca in a saptea noapte de primavara ies ielele si fura inimi.
Eu am preferat sa astept.Stiu ca n-am atipit nicio clipa de dorul tau,iubite...Anul trecut,pe aceeasi vreme,mi-ai spus ca te vei intoarce in noaptea asta,dar nu mi-ai spus si unde pleci...A trebuit sa ascult,sa te vad cum pleci si cum iluzia umbrei tale a ramas pe podea,a trebuit sa inchid ochii cu grija,de teama sa nu iti strivesc imaginea si sa imi misc capul asa incet,ca sa nu pierd susurul vocii tale...Lacrimile curgeau pe podea...picaturi umezi si reci,picaturi triste,care-mi amintesc acum de tine.Au fost 7.7 lacrimi,de 7 ori te-am iubit,de 7 ori te-am urat,de 7 ori am zis ca nu vreau sa iti mai vad vreodata chipul.
Nu vreau.Nici acum nu vreau,doar tanjesc dupa trupul tau ca dupa o lumina in timp de noapte cruda.Sunt ofilita...In fata ta iti sunt umila unghie stanga...
Inflorise primul liliac sub ochii mei si totusi nu imi pasa.Inflorisera 3 lalele...si 5 margarete...Si totusi...nu mi-a pasat.Pe tine te astept sa infloresti...
Au trecut clipe vesnice,ore pline...Era noapte cu luna si stele,noaptea cand ai plecat:aceeasi luna care imi suspina peste obraji..."Nu o sa mai vina"...Si n-am inteles-o.Imi spunea continuu asta.Te-am cautat prin zi,prin noapte,peste munti,printre stele...
Poate cerul...poate marea m-a mintit...Mi-au spus ca vei veni...curand...vei veni,sau te voi gasi eu...Dar nimic.
A fost o noapte cruda,care nu iarta,o noapte in imediata vecinatate a umilintei,a unei tristeti inimaginabile,a necuvintelor si neiubirii,a nesentimentului...A fost o noapte in care numai eu am plouat cu lacrimi.In rest,a fost senin...In mine au incaput toate marile lumii,toate oceanele,am fost furtuna.

Si tie nu ti-a pasat.N-ai mai venit...

18 comments:

rms said...

Nu trebuie sa mai astepti nimic... totul trebuie sa vina de la sine...

Lorelei said...

Chiar totul?Intotdeauna totul?Eu cred ca unele lucruri chiar trebuie sa le cauti,mia mult sau mai putin,insa unele lucruri nu le gasesti niciodata...

Ameli said...

Nu am ce comenta.Foarte frumos, succes in continuare Lorelei.

anilei said...

Da...trist dar frumos, Lorelei, ca viata:-*

Lorelei said...

Ameli,multumesc foarte mult...
Gabico,de ce sa fie viata trista?De ce nu poate fi doar...frumoasa...vesela...fiindca eu am viata de fluture,Gabico!!A mea e frumoasa...scurta ca eternitatea!

Anonymous said...

De ce esti asa trista?Stii,primavara nu trebuie sa fii trist.Pe cine oare astepti asa de tare?

Anonymous said...

Din nou de la acelasi admirator*

Lorelei said...

Stii,Anonim?Cateodata nimanui nu ii pasa ca esti trist,unii oameni te lasa sa astepti in deznadejdea si amagirea ta...Fiindca asa e lumea...Prea putine persoane...doar vreo 3 de pe la scoala sa zic asa...sunt genul carora le pasa...restul...vorbe in vant.

Nu stiu cine esti,oricum iti multumesc mult pentru ca ma citesti*:Sper sa mai vii:*:*

O primavara speciala iti doresc!

Bogdan said...

E noapte deja, iar ochelarii mei tind sa capete o patina fina de tristete a ochilor indelung atintiti pe fereastra… Nu mai zaresc nimic, nu mai vii, nu ma m-ai inveselesti cu miciile tale momente de magie, nu te mai sfiesti sa imi apari in vis, cu tot cu fotografiile mele preferate, cu crampeie din amintirile mele din viitor…

E noapte deja ! Sa vina cineva sa aprinda lumina, pentru ca vreau sa te zaresc mai clar atunci cand vei aparea undeva intr-un coltisor al ferestrei sufletului meu.

Ma uit undeva in gol si parca haul este prea adanc sa pot patrunde dincolo de geamul rigid care ne desparte… sunt geamuri din acelea facute sa reziste, sa reziste… sa reziste in fata frigului si a ploii, sa pastreze caldura si linistea acolo in inimioara ta, pana cand oceanul va face pace cu norii gri si tumultosi, pana cand te voi zari intr-o zi si voi tresari din nou ca si data trecuta, furisandu-ma in spatele unor balustrade.

Oare balustrada sufletului meu ma mai poate sprijini ? Oare nu s-a plictisit de mine si de agatarea asta disperata a mainilor mele ? Oare mai exista scari de urcat ?

Raspunsul intrebarilor mele se afla aici in fereastra asta deschisa acum, numai de vei naviga printre titlurile aliniate ce alcatuiesc rama unui suflet de om, cu bune si cu rele, cu zambete si lacrimi, cu certitudini si iluzii, cu sperante si vise desarte, cu credinta si ratacire, cu iubire si regasire, cu strigate si soapte, cu zile stinse-n noapte… E noapte deja ! Sa vina cineva sa aprinda lumina…

"Window of my soul" - X.Vibe The Blog

P.S. : imi place cum scrii :)

anilei said...

Chiar Lorelei, chiar si cerul minte, si marea...
Chiar si marea-n lung si-n lat,minte...
Si pentru ce atat minciuna? Pentru ce sa mai credem ca exista adevar, atat timp cat totul este o mare minciuna...de ce sa nu-ti pese de nimeni, de nimic? De ce sa fii avar, sa nu-ti pese decat de propia ta persoana? Pentru ce? Pentru ce sa minti ca te intereseaza, sau ca intelegi ceva, ce tu nici nu stii ce inseamna? De ce s-a mai inventat "adevarul" daca majoritatea foloseste minciuna?.....
Pentru acei 3 de pe la scoala, care stiu ce inseamna sa-ti pese, doar pentru ei, a fost inventat adevarul, doar pentru cei trei unicati. Si atat! La ce sa mai existe ceilalti prefacuti...sunt zadarnici. Lumea ar putea sa existe numai pentru cei trei..
Te inteleg perfect, mult prea bine decat crezi...

Lorelei said...

Bogdan,si mie imi place cum scrii,serios,e o adevarata compunere aici!:*
Multumesc de consideratie.

Gabico...oricine mine...noi suntem o minciuna...
Si apropo:cei trei crai de la rasarit si cu mine,4:noi 3(tu,Tess si cu mine) si o alta craiasa.Una mai mare,mai bruneta si mai verzulie in ochi.Una care ne-a deschis....ochii...

Va multumesc de comentarii:*

Bogdan said...

De fapt e un mic fragment din ceva ce am scris mai demult... mi s-a parut potrivit si in ton cu ale tale cuvinte :)... cat despre scris din nou, se va mai intampla... curand sper >:D<

Bogdan said...

De fapt e un mic fragment din ceva ce am scris mai demult... mi s-a parut potrivit si in ton cu ale tale cuvinte :)... cat despre scris din nou, se va mai intampla... curand sper >:D<

Lorelei said...

Am inteles
Mi s-a parut foarte tare faza cu"ferestre facute sa reziste,sa reziste":))
Reclama.
By the way,daca tu faci faze din reclame,fac si eu,mai,Bogdanel care-ti da bani de paharel:))

Falling... said...

Cred ca a fost o noapte in care amandoua am plouat cu lacrimi..restul, toti au fost senini...

Lorelei said...

Poate da,poate nu.

Falling... said...

Categoric DA!

Lorelei said...

Sincera sa fiu,am plans atat de amar,de trist,de tare...N-am avut sunete pentru altii,n-am avut sunete cu care sa ii ascult,asa am fost de trista fiindca el nu a aparut,vai,asa de mult il asteptam...m-a mintit...Minciuna doare cel mai tare,stii,Tess?
Poate ai plans.Nu stiu de ce,dar ai plans.Eu n-am auzit...am auzit decat Luna cum imi spunea"Te-a mintit,n-o sa mai vina niciodata",si noaptea cum curgea prin cascade...
Am fost asa de trista,ai fost asa de trista,am fost asa de triste...amandoua!