30 March 2010

M-am obisnuit...



Astazi m-am hotarat sa uit de timp...
Nu mai vreau sa stiu daca e luni sau e marti,daca e 31 martie sau 1 aprilie,daca e ora 2 sau 3...Imi ajunge sa stiu ca afara e soare,si-atat.
Vreau sa ma rup de toate secundele imperfecte si sa ma joc,pur si simplu,de-a vacanta...
M-am obisnuit prea mult cu prea multe...M-am obisnuit cu aceeasi normali si perfecti printre care eu sunt anormal de imperfecta...
M-a obisnuit cu acelasi om care ma asteapta mereu in acelasi loc,si care reprezinta acelasi prag...pragul dintre ceea ce inseamna "acasa" si "la scoala".
M-am obisnuit cu aceeasi casa in care miroase in fiecare seara a mancare si cu aceeasi persoana care o gateste...
M-am obisnuit cu aceeasi persoana cu care-mi trimit mesaje surprinzatoare,"al caror zbor au gust de portocale"...Persoana care imi cere sinonime contextuale,la care nu ma pot niciodata gandi,ori ma intreaba daca vreau sa visam impreuna,sau,poate,daca vad luna,de acolo de unde sunt eu,sau imi spune Lorelei...
M-am obisnuit sa tanjesc dupa acelasi trup,care n-are niciodata manualul si tema la matematica...Persoana langa care insemn ceva intr-o prima banca si care,totodata,mai inseamna ceva pentru mine...Persoana cu a carui respiratie m-am obisnuit de-atata vreme,si la teze,si la teste,si la ascultat,cu aceleasi emotii,cu aceleasi fericiri,cu mai mult decat lucrurile pe care si le pot spune doi colegi de banca...Noi doi...aceiasi jucatori pe scenele de teatru in fata celorlalti doi colegi din dreapta noastra,aceiasi spectatori la teatrul lor...Singurii...Care mi-a ramas in suflet cu o jumatate de inimioara de argint cu "Be...Fri..."Ar trebui sa insemne ceva?Inseamna prea multe...
M-am obisnuit mereu cu aceeasi persoana cu care ma tin de brat si de suflet,cu care impart aceeasi umbrela,fie ca ea e portocalie sau neagra,cu aceeasi tovarasa de glume tampite....fie ca afara e vara sau iarna,prietenia ei nici nu se ofileste,nici nu ingheata...ramane asa,constanta si buna,iertatoare,inchizand ingatuitoare ochii...Cu aceeasi persoana cu care sa vorbesc la telefon ore in sir chiar daca 40% din conversatie e doar tacere,de dragul de a sta cu telefonul la ureche atunci cand n-avem nimic de spus...
M-am obisnuit cu aceeasi Gabica si cu aceeasi Ameli...
M-am obisnuit cu aceeasi invidie si prefacatorie din jurul meu,din partea a prea multi,cu aceleasi "all rights reserved" desi nu sunt chiar asa "reserved"...
M-am obisnuit cu aceiasi colegi in aceleasi banci,si mi-era dor,fie ei asa cum sunt...
M-am obisnuit cu aceeasi "sterge mizeria!" la matematica,"esti un copil talentat" la desen,cu acelasi "bravo"spus cu toata increderea cand ii place ceea ce ai scris la ultima compunere,faptul care iti da cea mai mare incredere in a continua,cu acelasi "pe cuvantul meu de onoare" si "liniste!"cand urmeaza sa ne asculte la geografie,cu acelasi profesor de istorie"ia ridicati-va ,ma, in doua copite!",cu acelasi "da controlati-va draga" spus in romana,nu in germana,cu aceeasi persoana care ii compatimeste pe acei"people of Bughea" de la engleza,si "bonjour" de la franceza,chiar daca ziua nu e asa de buna...
M-am obisnuit cu asa multe...cu acelasi par brunet,aceiasi ochi verzi si acelasi parfum cand in fata,cand in dreapta,privindu-mi caietul,cu aceleasi gesturi ,cu acelasi "pff"din partea amandurora,cu aceleasi nelamuriri la fizica si aceeasi"de proasta"...
M-am obisnuit sa imi lipseasca jucariile si sa tanjesc dupa copilarie ca un caine dupa o bucata de carne cruda...M-am obisnuit sa fiu indragostita de mare,sau de garile de tren,de cer si luna,de stele,de vara si de dimineti...
M-am obisnuit cu asa de multe,inlusib cel mai greu si perfect termen...scriitoare pe acorduri de chitara,ceea ce inseamna cel mai mult pentru mine...

M-am obisnuit sa ma suport,aceeasi anormalitate printre atatia normali...

9 comments:

Anonymous said...

Cel mai mult mi-a placut alineatul cu inimioara cu "Be...Fri..."
Minunat!!!
Si eu m-am obisnuit cu minunatiile tale,cu cae ma surprinzi de fiecare data!!!

Lorelei said...

Merci,Anonim!

Anonymous said...

Tu esti in poza aia?:X

Lorelei said...

Eu,eu...
In amandoua...:)

anilei said...

Lorelei, multumesc pentru partea mea din biografia ta...
"Sterge mizeria" :)):)) "Luati loc",:)):)) si eu m-am obisnuit cu ele, desi rad mereu cand le aud=))...da...frumos, prea frumos!
Nici tu? Nu ai manualul si tema la matematica niciodata?? Nici eu :D

Lorelei said...

Nu...colegul meu de banca n-are...eu am:)

Merci mult,Gabico:*

Antonela said...

Superb:*
Nu cred ca mai trebuie ceva adaugat.
Scri minunat.chiar si despre lucrurile banale,obijnuite din viata unui om.

Bogdan Oancea said...

m-ai facut sa imi aduc aminte de colegii din generala si de anii de scoala :) poate cei mai frumosi ani din viata :) Sarbatori pline de liniste in suflet sa ai, Lorelei !

Lorelei said...

Multumesc tuturor...
Bogdan,si eu iti doresc tie astfel de sarbatori,si ma bucur mult ca am reusit sa creez acea atmosfera de scoala generala,prea mult dorita...