cu vârful degetului,
dar e prostesc de ușor
cât de repede ajungi să fii trist
azi vezi cum lumea se împarte toată la doi
cum toți îți cer
să le dai jumătate din fericirea ta,
jumătate din iubirea ta
jumătate din primăvara ta...
dar nimeni nu-ți cere niciodată
să îi dai jumătate
din tristețea ta
și îți înjumătățești fericirea
până rămâi cu atât de puțină
că ți-o ia o clipă de scânteie
a suferinței
și rămâi gol...atât de gol...
că jumătatea ta e pierdută fără urmă
în lume
Lorelei.
5 comments:
chiar e asa uneori...
adevarat !
Cand ramai gol,mult prea gol,iti mai gasesti cateva raze de soare in priviri,eu le iau si le pun pe suflet,pentru ca imi amintesc de vara.
cum am zis... vreau toata tristetea ta.
:)
Post a Comment