11 June 2011

Va fi fost în trecut viitorul

Se zvârcolesc fluturii într-o ploaie absurdă
Venită din vremurile egiptenilor,
Și sufletele plâng, ochii imploră
Întoarcerea timpului,
Orele se sărută, tinerii se sărută
Sub picăturile în formă de triunghi,
Fulgerele despică lumea
În lumina lor
Ca să aibă stelele unde să cadă pe pământ
Și totul repetă la infinit istoria lumii,

Numai noi, oh, numai noi
Repetăm viitorul în fiecare fugă,
În fiecare clipire de pleoape,
Numai noi
Sărutăm orele, zilele, anii
Care vor urma,
Numai noi lăsăm timpul să ne arunce
Ca și cum după noi ar fi moartea,
După moarte ar fi seninul.

Lorelei.

6 comments:

Anonymous said...

wow foarte foarte foarte foarte marfa:D

Diana said...

un text care pulsează mult. îmi place aplificarea care creşte spre o culminaţie finală, iar latura frumoasă în care e surprinsă moarte îmi dovedeşte că totuşi, poate fi altfel.
frumos.

diana

Rebeca C. said...

8->are ceva ce imi place la nebunie<3

Adela said...

Ce frumos :), absolut adorabil:X

Anonymous said...

superb:x

Lavinia Dance said...

ai o leapsa la mine pe blog...