S-a împiedicat îngerul de un colț de lună
Și, mișcând-o,
Ea a dat drumul stelelor din urma-i
Și-au căzut pe pământ.
Numai una, oh, numai una
Mi-a căzut în privire
Și mi-a rănit căpruiul infinit
După ce umbra ta îmi adusese noaptea
Între gene.
Lorelei.
asta e vara mea. o altă vară a sufletului meu.
2 comments:
Foarte frumos!
ideile tale uimesc si cum..
Post a Comment