eclipsa unui zbor

te privesc dincolo de răsărit și de apus
te îmbrățișez în raze de soare, îți spun,
m-am obișnuit să ard în ochii tăi căprui
și să să aud cum îmi strigi numele în mii de feluri
rămâi aici, căci fără tine
mi-e frică de zboruri

trec un minut prin fața soarelui
pe pământ se face noapte
te regăsesc dintr-o amintire, în infinit, îl dezgolesc de timp
și-l îndes în suflet... iată-ne eclipsa!

nu te-aș mai lăsa să pleci!
îți desenez chipul nesonor și colorat deasupra stelelor,
deasupra lumii, ți-l oglindesc în mare
și înot în zâmbetul tău...mă înec o clipă și renasc
plină de tine în lumina lunii
fiindcă noaptea ești numai al meu, îngere

strânge-mă în brațe acum,
să-mi crească aripi până la capătul norilor
să ajung să te leg de o margine de ploaie
furtună să-mi fie sufletul
să nu te mai pierd niciodată
să-nvăț pe de rost să mor în seninul cerului
și să-mi fie salvare sufletul tău

Lorelei.