Descompunere bizara...

Cu parfum de liliac ti-am numarat necuvintele de la 1 la 2002.Mi-am potolit setea de ochii tai,o sete amarnica,de trupul tau,o sete incredibila...Am baut mii de ploi pentru tine,am mancat mii de raze de soare sa te luminez pe tine...
Imperfect ti-am sarutat tamplele de sute de ori,am numarat eternitatile de la 4 pana la 136 din 2 in 2 si inca o data...Absurd,tu imi apari straina...Mi-am intins aripile pana la tine,sa te ating in suflet,si marile din trupul tau s-au destramat prin tine si mi-ai udat aripile ingalbenite de vreme si mi-ai luat zborul.
Mi-ai ferecat inima in cutii negre de carton si le-ai urcat in pod,ca sa mi-o ude ploaia,sa mi-o spele de pacatele tale amortite in mine si de fericirile mele adunate intr-un atriu.
Mi-ai furat 2 gene pe care ti le-ai bagat in san.Ti-ai implinit dorintele:una sa ma arunci pe mine in mare,alta,sa imi arunci aripile in cer.Doar inima mi-a ramas pe pamant,inchisa perfect in niste cutii ce miros a mucegai...
In podul tau imi ascult inima cum inca bate pentru tine.E primavara,si n-am de gand sa imi opresc inima sa infloreasca.Podul tau e rece si umed...Atat de solitar,tipic unuia ca tine...
Trupul meu zace pe fundul Marii Rosii.Sufletul meu zace prin podul tau,rastignit pe fereastra,privint cerul...Inima mi-e in cutii,cu tot cu vise,si aripile sus,in ceruri...O descompunere bizara,asta sunt...Plin de seninatati,sufletul mi-e inca rastignit in fereastra...