Primăvară în crângul de liliac

Găsesc în râsul tău o lalea timidă

Și-ți mângâi obrazul cu palma,

Tu, chip firav și sfânt,

Tu, zâmbet al copilăriei mele,

Tu, alinarea sufletului meu

În care-mi răsare soarele...

Găsesc fluturi zburând peste gene

Și-n ochii tăi răsare un ghiocel,
Tu, visul meu nins cu flori de cireș,

Tu, cerul meu de azur,

Tu, bătaia mea de inimă

Care a tăcut o iarnă întreagă.

Găsesc clinchet de clopoței în glasul tău,

Și tinerețea uitată undeva,

Într-un crâng de liliac mirosind a basm,

Tu, chip plăpând ca o zambilă,

Tu, zbor primăvăratic,

Tu, lumină a dimineții iubirii mele,

Care a ieșit afară cu fluturii odată.

Găsesc stele cu gust de flori de salcâm,
Găsesc în mine amintiri rupte bucăți,

Găsesc sfioase și blajine zâmbete,

Atât de fragede, atât de calde,

Tu, poem viu și singuratic,

Tu, zborul meu cu aripi de ceară,

Te găsesc lin, ca o adiere de vânt,

În prima zi de primăvară.

O iarnă toată te-am căutat

Și-acum te-am găsit în mine

În albumul cu fotografii,

Mi-ai adus primăvara, cu fluturii ei cu tot,

Și o adiere de iubire, ca o părere,

Tu, bucată a cerului meu senin,

Tu, floare de piersic,

Tu ai presărat în mine din primăvara ta.

Lorelei.

”Acest poem e doar un gând nevinovat”...(A.)