10 March 2011

Cleoporelei


Curgea marea
În venele noastre vineții,
Ne dezgolisem de iubire
Și rămăseserăm cu umerii goi,
Eu, așteptând să-ți simt sărutul
Pe umărul stâng,
Tu,
Așteptând moartea ca o umbră
Să te înfășoare
Ca pe Cleopatra într-un covor murdar
...
Mi-ai adus un șarpe
L-ai pus pe spatele meu
Să mă muște
De aripi,
Ce crud!
Voiam să te mai văd măcar o dată
Să-mi întorc fața la chipul tău
Să te culeg din întunericul fără fund
...
Cine te-a adus aici?
Cine m-a adus aici?
Iubirea...poate, dorul...
Adu-ți aminte,
Cum Cleopatra s-a lăsat înfășurată
Într-un sac
Și purtată pe mare,
Ca să-l vadă pe Cezar,
Dar cine-și închipuia că astfel va veni
Regina Egiptului?
Cine își închipuia,
Că altă regină,
Regina propriei minți lorelaiste,
Avea să plece cu Cezar mort
Înfășurat într-un sac?

Dacă m-am transformat în Cleopatra...
ce este, oare, universul nostru?

Lorelei.

7 comments:

Anonymous said...

hehe foarte frumos

Anonymous said...

Cleopatra...regina si in poeziile tale :)

Emmyema said...

awww:x minunat:)

Trubadurul Vesel said...

superb :)

29 decembrie said...

splendid !!!
sa mai faci :)!

. said...

foarte frumos:*

BiancaPopescu said...

frumos ..foarte frumos ..
putine persoane admira talentele ..iar tu esti un talent ce eu il apreciez pitico:*