Și luna înflorise albă în marinul cerului,
Zâmbetul meu împrumutase o strălucire de stele
Și mâinile mele ascundeau temătoare soarele
Să nu-mi fie furat,
Și din balconul meu rătăceam șoaptele în vânt,
Și construiam dintr-un curcubeu vibrând
Scări spre cer, spre îngeri,
Pe care tu, dragul meu, ai uitat să le cauți,
Te-am așteptat, iubire, cu cercei de stele la urechi
Mi-era dor să rămânem îmbrățișați,
Să-mi dai din dulceața buzelor tale de care mi-era sete
Imperfect ascunse în amarul nopților mele,
Hai să oprim timpul, să oprim o zi oarecare
În dormitorul meu, o zi în care să ne îmbrățișăm
Cu aripile peste privirile noastre împletite
Și să rămâi închis în inima-mi,
Lasă-mi amprentat pe piele al buzelor tale parfum
De liliac alb, sărutul tău primăvăratic,
Gândul nostru înfloritor, cuvintele încolăcite
În jurul iubirii noastre umbrite de ceruri...
Mi-e dor, îngerul meu!
Nu pleca!...
Încă nu m-am umplut toată de tine!...
...
Mi-e sete de privirile tale
Ascunzând cerul de fiecare mângâiere
Cu care ma îmbrățișează...
Ascunzând cerul de fiecare mângâiere
Cu care ma îmbrățișează...
7 comments:
again foarte frumos X:
nu pleca.. inca nu m-am umplut toata de tine ...
doamne, de as reusi vreodata sa ma satur si sa-mi fie trupul preaplin de el..
Pe blogul tau a sosit primavara, descri imagini calde si pentru un moment am simtit miros de liliac alb.
tu esti o copila precoce, fara dubiu
Liliecii albi s-ar inclina in fata ta:)
Te urmaresc de pe alte fagasuri, chiar daca am ales sa ma faca nevazuta multora.
Te cuprind
La multi ani in timp de primaveri!!
Raze de soare declină substantivul suflet în mine până când florile de liliac cad...Imi place cum scrii...
O dulce primavara ce te-ar imbratisa cu liliac subtil si inocent!esti primavara lor,draga mea!
Post a Comment