anotimpul nopții, anotimpul cinci

am uitat anotimpul nopții într-o gaură de vreme,

anotimpul în care cerul era orb

și tropotul calului ca o bătaie de inimă

se preschimba în fluturi și nori

acela era anotimpul în care mi-erai furtună

și implorai destinul să sfâșie secunda,

curgea luna în cascadele morții,

urlau libelulele sub stelele căzătoare

sufletul meu era atunci fântâna

în care, mi-aduc aminte, ți-ai rănit negrul

ochilor tăi, oglindind păcatele lumii

agățate în ștreangul visărilor îngerești

și știu cum sângera firul ierbii

când curcubeiele muriseră de dorul cerului senin,

și șoaptele-mi se stingeau sugrumate de vânt

purtând ecoul nopții anotimpului cinci

dar spune-mi că atunci n-am plâns degeaba după ploi

și n-am lăsat în urmă iluzia firavă

a primăverii care avea să se nască sub o floare de cireș

condamnând timpul la o moarte frivolă

anotimpul nopții, anotimpul cinci

...

Lorelei.