29 April 2011

dimineața mă trezesc că trăiesc din nou




diminețile mele nevrotice
îmi smulg de pe frunte încruntarea
atâtor vise fără de înțeles
și buzele mele
murmură teama de realitate

zorii-mi deschid palmele genelor
oglindind o privire pierdută,
îngerii urcă din lumina zilei
spre lumina de Sus
și aripile mi se închid sub piele

dimineața mă trezesc că trăiesc din nou
în aceeași viață, sub același chip,
dar dacă va fi o dimineață
în care să uit să mă mai trezesc
și am să dorm uitarea
în loc de vis, iar zorii n-or să mai fie?

Lorelei.

4 comments:

sentiment said...

chiar daca ai sa uiti sa te trezesti zorii vor fi pentru tine mereu,chiar vor zambi!!!ai scris superb!

alinaa•:x said...

romantico:*

Father said...

Foarte frumos!

Tzzumbi said...

se poate sa existe un alt rasarit :)