cândva
și că stelele mă vor face, cumva,
să zâmbesc,
că nu o să îmi mai fie dor
și c-am să te găsesc rătăcită
prin visele mele infinite
m-am întors cu speranța că
într-o zi cerul s-ar putea să fie
atât de albastru
cât să nu încapă niciun nor,
cu speranța că lumea va învăța
să râdă colorat ca mine
și că nu va mai fi
o nebunie
să cânți pe stradă cu ochii la nemărginit
m-am întors dorindu-mi să te găsesc
cu sufletul plin,
să descopăr lumea cu ochi senini,
să regăsesc copilăria
alergând pe maidane
m-am întors fiindcă mi-a fost dor
dar
de ce mi-a fost, oare, dor?
căci totul îmi pare
la fel, lumea e aceeași
Lorelei.
I remember moments, from so far.
5 comments:
o poezie superbă!
are atît idei, cît şi expuneri bine gîndite, originale şi, deci, frumoase.
una din strofe mi s-a părut, totuşi, nepotrivită acestui text:
m-am întors dorindu-mi să te găsesc
cu sufletul plin,
să descopăr lumea cu ochi senini,
să regăsesc copilăria
alergând pe maidane
bravo, bravo!
cu drag, diana
Unicul site unde gasesti portofele Hello Kitty.
Cat sunteti de frumoase! Tu si poezia!:)
extraordinar de frumos..;x
sufletul meu era atunci fântâna
în care, mi-aduc aminte, ți-ai rănit negrul
ochilor tăi, oglindind păcatele lumii
agățate în ștreangul visărilor îngereșt
Post a Comment