5 July 2010

Masa de machiaj


Căutându-mi sufletul pe măsuța cu poeme,
Am găsit zâmbitoarea ta poză alb-negru...
Era doar o amintire îmbrăcată funebru
Ce-aiurea-și lăsase parfumul prin vreme...

Te uitasem pe măsuța de machiaj aromat
Lângă apa de colonie,jurnale și farduri
Lângă pudra de obraji,creme și rujuri
Lângă poemul meu de iubire parfumat.



Te privisem ore-ntregi cum îmi zâmbești senină
Și-ntreaga ta poză mirosea adânc a mare
Îți spuneam vorbe și povești la întâmplare
Și tu mă cuprindeai într-o îmbrățișare divină...

În fața oglinzii albastre păreai o zeiță
”Îți aduci aminte marea?”,îmi spuneai
”Plouam clipele în valuri”,șopteai
Și-apoi îmi clipeai suspinând ca o fetiță.

”Ce dor mi-e de plaja albastră!” spuneam
”Când ne rupeam de timp și ieșeam din istorie,
Și-mbrățișam sublimul cu-naltă euforie”...
”Ce mult mai visam între nori”,îmi șopteai...

Și-n fața oglinzii ne pătam sufletul cu amintiri și flori
Ne ghiceam pe frunte gânduri suave,sentimentale
Ne luam adio și ne dădeam cu farduri banale
Și plecam rătăcite ca un zbor de vulturi și cocori...

Lorelei.

(Open my eyes,I see sky...)

2 comments:

raza de soare said...

"”Ce dor mi-e de plaja albastră!” spuneam
”Când ne rupeam de timp și ieșeam din istorie,
Și-mbrățișam sublimul cu-naltă euforie”...
”Ce mult mai visam între nori”,îmi șopteai..."

strofa mea preferata...minunat draga mea Lorelei, o poezie in care ti-e drag sa te pierzi...macar aici mai gasesc senin ca afara ploua...

anilei said...

si mie imi place sa ma pierd in poeziile tale...
PS: sa stii k am citit tot:))