"Bal mascat"

"Tu eşti mic. [...] Şi ea era mică.Mică s-o închizi într-un zâmbet..."("Bal mascat"-I.Teodoreanu)

Demonul meu a fost întotdeauna sufletul tău...sufletul nins de iubire,din care uneori îmi ningeai şi mie din tine!...Mda...nu te speria,toţi am înnebunit,şi eu,mai mult ca voi...sunt nebună,vorbesc î strofe,mă ning în amintiri,mă scutur de nesperanţă în ploi torenţiale...

Îngerul meu a fost întotdeauna sufletul tău...sufletul tău,atins cu gingăşie de stângăcia mea...Am râs,am plâns,am visat,am regretat,am uitat,am sperat,am iertat,ne-am fericit...Ne-am iubit!...

Aripa mea a fost întotdeauna sufletul tău...m-am ridicat,din dou cu stângăcie,spre înalt,din înalt,o treime tu,o treime eu,o treime noi...

Inima mea a fost întotdeauna inima ta...Sărută-mi tâmpla...Nu te voi obliga să mă iubeşti...Căci,totuşi,aşa cum o ştim,pentru asta sunt îngerii!...Spune-mi doar că aripile noastre n-au încetat niciodată să bată împreună...

Pentru că noi suntem mici.Mici să ne-nchizi într-un zâmbet...

LORELEI.