10 July 2010

...ilogic,for my angel...

Mda...m-aş fi ascuns tăcut într-un colţ nebulos de suflet...cel mai îndepărtat şi cel mai mic, unde să-mi adăpostesc amintirile,inima şi doar un strop de vise.
Mi-aş fi colorat zâmbetul şi ţi-aş fi sărutat tâmplele,mi-aş fi deschis ochii şi te-aş fi privit din neant,direct în suflet...
Mi-aş fi desprins aripile,să te cuprind între zboruri, să-ţi ascunzi temerile în nimic, să îmi sfâşii glasurile cu unghiile...
Te-aş fi lăsat cu plăcere să-mi ajungi înger în ochiul drept,demon în cel stâng,pată galbenă în vârful nasului...dar m-am oprit,te-am lăsat,am iubit,am sperat,mi-am luat zborul,am adormit pe aripi de lebădă!...
Ne-am fi sărutat infinitul,ne-am fi cules dorinţele din creştetul capului,ne-am fi îmbrăţişat în ploi torenţiale în colţul mâinilor...ne-am fi iubit!Şi totuşi,n-am făcut-o...ne-am oprit,atunci când era zborul mai înalt şi sunetul mai dulce...mi-ai amânat dorinţele în şoaptă,gândurile în strigăt...
Da...înţeleg...ţi-ai găsit şi îngerul,şi demonul...nu eu eram acela...era altul...rătăcit dintr-o dată pe aeroportul sufletului tău,rătăcit din zboruri deşarte,fără noimă,coborât dintr-o dată în tine,apăsându-mi locul meu şi, cu timpul,alungându-mi sufletul stingher din tine...Cu ce-am rămas noi?Cu o iubire prefăcută din luna plină,cu un suflet care abia-şi găsise zborul,cu amintirea şi...cam atât.Am aşteptat şi...poate degeaba.Ştiu.N-ai să mai vii.Pentru că stelele nu se abat niciodată din drumul lor...
A fost nevoie de o secundă,doar una!!Şi-am spus "Adio",sufleţel...am regretat,nu ştiu care mai mult din doi,dar am regretat...ce-am regretat?Mai puţin decât totul...doar un film,care,se pare,nu se ştie dacă s-a terminat...dar până acum nu a fost cu happy-end.A fost...un zbor...zborul nostru pe care acum îl împarţi cu alţii...
Ghiceşte-mi iubirea în dreptul buzelor,coborâte din căprui,şi-am să-mi ghicesc sufletul din nou undeva,pe inima ta mică..mică s-o închizi într-un zâmbet..
N-are rost să ne minţim sufletele...cel puţin pentru mine,ai rămas o iubire,o rază împletită de soare...nu acela ţi-e îngerul,nu alţii-mi sunt îngerii...tu mi-ai fost,îmi eşti şi-mi vei rămâne,o frântură de etern şi-o zi,îngeraşul meu cu aripi argintii...

Sărută-mi tâmplele,suflete
Şi-am să-ţi sărut în taină
Inima
Şi portalul de-amintiri
Care îl porţi închis
În suflet...

Sărută-mi visul şi iubirea...

(Is love alive?...)

Lorelei.

5 comments:

Monica said...

fiecare IUBIRE o sa fie ALTFEL!

Ameli said...

Foarte frumoasa postarea!

Layla said...

Imi place super mult! Te exprimi foarte frumos!!!

Slow Motion said...

"Cu ce-am rămas noi?Cu o iubire prefăcută din luna plină,cu un suflet care abia-şi găsise zborul,cu amintirea şi...cam atât.Am aşteptat şi...poate degeaba.Ştiu.N-ai să mai vii.Pentru că stelele nu se abat niciodată din drumul lor..."
Emotionant si cat se poate de adevarat...

dreamy eyes said...

da,dragostea este vie,doar ca putini o simt atat de profund...