Masa de machiaj

Căutându-mi sufletul pe măsuța cu poeme,

Am găsit zâmbitoarea ta poză alb-negru...

Era doar o amintire îmbrăcată funebru

Ce-aiurea-și lăsase parfumul prin vreme...

Te uitasem pe măsuța de machiaj aromat

Lângă apa de colonie,jurnale și farduri

Lângă pudra de obraji,creme și rujuri

Lângă poemul meu de iubire parfumat.

Te privisem ore-ntregi cum îmi zâmbești senină

Și-ntreaga ta poză mirosea adânc a mare

Îți spuneam vorbe și povești la întâmplare

Și tu mă cuprindeai într-o îmbrățișare divină...

În fața oglinzii albastre păreai o zeiță

”Îți aduci aminte marea?”,îmi spuneai

”Plouam clipele în valuri”,șopteai

Și-apoi îmi clipeai suspinând ca o fetiță.

”Ce dor mi-e de plaja albastră!” spuneam

”Când ne rupeam de timp și ieșeam din istorie,

Și-mbrățișam sublimul cu-naltă euforie”...

”Ce mult mai visam între nori”,îmi șopteai...

Și-n fața oglinzii ne pătam sufletul cu amintiri și flori

Ne ghiceam pe frunte gânduri suave,sentimentale

Ne luam adio și ne dădeam cu farduri banale

Și plecam rătăcite ca un zbor de vulturi și cocori...

Lorelei.

(Open my eyes,I see sky...)