30 April 2010

Nu există nimic


Cu soare plouă dimineața în grădina mea
Și e multă lumină, și am și multe flori,
De-ar fi tu să-mi răsari mândră vreodată
Ai fi o floare albastră de iasomie.

Azi dimineață mi-a venit viața cu zâmbet
Si am ascuns in mare un colt de planset
Si restul fericirii mi l-am bagat in buzunar
Căci fericirea mea e-al tău suflet murdar.

Cum plând izvoare deasupra pleoapelor senine
Așa îmi plânge dorul, și sufletul de tine.
Așa mult te-am iubit,prea mult și mult prea galben.

Mi-e frică să nu fi cântat primăvara pentru noi
Căci am plecat de mult cu o chitară-n spate
Și-n noi trăia văzduhul cu păsările lui
Și-n noi trăiau și fluturi, și primăveri, și ploi.

Mi-e teamă de-amintiri fugare-n vant de toamnă
Mi-e teamă de-ale tale strigăte bolnave...
Mi-e teamă și de ploi rupte din marile oceane
Mi-e teamă de noi,de mine și de tine.

Și toate astea nu există,
Căci lumea e un mare vid al întunericului.

Atâtea

Mi-ai scris c-atunci din umede văzduhuri se scutur fluturii
Și plânge ploaia verde din zborul roșu-al norilor...

Mi-ai scris că-i un pretext albastru și poetic
Primăvara...E-o poezie cu tentă îngerească...

Mi-ai scris că fericirea e prinsă sus de cer,și-i roz
Și că atunci coboară pentru noi prin gânduri.

Mi-ai scris că zâmbetele vin din flori albastre
Și din garoafele grădinii tale verzi.

Mi-ai scris ce mult tu m-ai iubit în vară,violet,
Și-atunci eu am ieșit în stradă cu dragostea de mână.

Mi-ai scris că ceru-i mai albastru ca oricând
Și eu te-am iubit cât tot cerul de mult.

Mi-ai scris că zborul alb al fluturilor are miros de portocale
Și că e-așa frumos să zbori,și am zburat...

Mi-ai arătat copilăria că-i eternă și senină,de-un liliachiu aprins
Și de atunci mi-o port în buzunarul drept...

Mi-ai scris că-n noapte sunt lumini aprinse-n sufletul meu
Și că un geam nu poate fi cusut...ci bleu-marin...

Mi-ai spus că pești nu pot zbura,nici fluturi inota
În mări curate,și eu,docil fluture am înotat...

Mi-ai spus că-mi ești ca mama,mi-ai spus că mă iubești...
Așa mult te iubesc și eu galben deschis!


26 April 2010

De doua ori.


Astazi mi s-a rupt cerul in doua...
Pe o parte mi-era desenat chipul,
Pe cealalta vedeam ochii tai senini
Si totusi...Eu eram luna
Si tu erai soarele.Un soare tacut si ascuns.

Caci astazi s-a impartit sufletul meu in doua.
O parte a mers mai departe cu tine,
Si-o parte a ramas in mine,ca amintire.
Si-am incercat sa-mi vars marile din ochi
Si n-am putut...n-am putut.

Astazi as fi vrut sa ma arunc in mare
Degeaba.Degeaba sa privesc cerul de jos
Cufundata in taceri adanci...In ape...
Sa plutesc spre larg...Mereu spre larg
Acolo unde nu exista nici durere,nici suferinta.

N-am avut loc azi de putina fericire.
Mi-am umplut inima de imaginea ta
Si incet,cu lacrimi ovale,am inceput sa plang.
Si-n ele iti vedeam imaginea,si fericirea-mi.
Dar n-am putut-o atinge...

Mi-ar fi placut sa te iubesc de doua ori
O data cu iubire,si o data cu ura.
Caci dragostea e lucrul de care ma tem mereu
De doua ori.Aripa alba vreau sa fiu de doua ori
Sa spintec amagirea.

Azi nu mai cred in suflete pereche.Decat o data.


21 April 2010

Intam-pla...re.

Aseara ne-am asezat gandurile cuminti
Intre rafturi de carti si haine imprastiate
Si-apoi ne-am scos cu grija dorintele din noi
Si le-am pus la culcare.
Ne-am sarutat tamplele intai,
Si-apoi am sarutat noaptea in palme albastre
Si am inceput sa privim in gol spre cer.
Surasul tau suna a primavara
Si ingeri albi ne alinau sufletul de dupa geam.
Am impartit fericirea in jumatate
Si-am mancat-o bucata cu bucata.
Am rupt tacerea in trei,
Si ne-am invelit cu ea umerii goi,rositi de soare.
Am cantat o melodie frantuzeasca la chitara
Si ne-am soptit cuvinte de adio...
Si-n treacat,ne-am rupt visele din stele
Si ne-au intrat in ochi asa cum erau-colorate
Si ne-am manjit,deci, ochii in vise.Si-am adormit.
Si dimineata ne-a gasit ciudat.Sau nu ne-a mai gasit...
Eu adormisem deasupra chitarii negre in camasa alba
Prin aer,undeva,la intamplare,langa acele ganduri
Si tu...


Tu nu mai erai.Sau nici n-ai fost vreodata.
E-o intamplare,sau jumatate de intamplare.
Sau doar intam-pla...re.

14 April 2010

Tot doua

Culca-te peste genele mele...pleaca-mi-le...
Pleaca-mi ploaia de ingeri grabiti peste mare...arunca-i spre vest,pe cer,si rupe cerul in doua inspre jos,sa fie mai repede dimineata...
Pazeste-mi sufletul de ploi torentiale,alunga-mi tristetile...Hai sa bem un ceai cu musetel,si sa asistam la o distrugere fantastica.Sa vedem cum se rupe cerul pentru noi,sa tragem de el cu grija,doar sa nu il rupem,si sa adunam apoi cioburile azurii de pe jos...In cazul in care se va pierde vreun ciob,imi voi pune ochii albastri...
Lasa-ma sa iau acasa soaptele marii,sa le bag in frigider...Apoi,pana maine e mult,si singura...atat de singura,mi-ar fi prea greu sa suport tacerea,macar marea s-o ascult din departari intunecate.Hai sa ascultam de absurd,si sa ne plecam docile in fata stelelor,caci e asa mult pana maine...asa mult!
Am fost sa-mi privesc stelele...Ursa Mare...stele din galaxii mai senine ca ochii tai...E asa adancitor si perfect,mai am nevoie doar de glasul tau nebunatic si de mangaierea ta dulceaga,si noaptea ar fi perfecta...ar fi...dar nu-i,si nu va fi niciodata o noapte perfecta.Nu se vede luna,si-atunci,ce rost mai are noaptea?
Noi stim ce lunga e tacerea,ce greu...Si totusi,mult prea multi o cerem...
Dar ma intreb...cu ce rost atatea?Cand altii se strang tot mai multi de maini,si au atatea de spus,noi tot doua am ramas,si tot cu necuvinte...cu multe lucruri pe care am dori..si totusi,nu le spunem,si nu le-am spune niciodata,de-aceeasi teama.
Noi suntem,totusi,stele,iti amintesti?Si noi nu trebuie sa mergem acolo,drumul nostru e inainte,nu in curbe,acolo,ci aici aproape,unde ploile au ramas fragmente de vesnicie,si scriitorii,ei,nemuritorii, isi gasesc loc printre muritori...Tot inainte,steluta mea,noi suntem stele...Si stelele nu se abat niciodata din drumul lor...Poate in acelasi timp,noi vom privi de aici un cer,un cer pli cu stele si sperante...Si ei,de acolo,de departe,vor privi acelasi cer..Dar ce sa vada?Ura...Nepasare...Singuratate...Degeaba!
Si-atunci,nu-i mai frumoasa nemurirea?Ce rost...
Noi vom ramane aici,steluta mea,fiindca stelele nu se abat niciodata din drumul lor...
Noi am ramas doua...aceleasi doua...Ei sunt altii,altii,altii...
Ei se aduna,se inmultesc si se impart sub un cer prea inalt,prea gol si prea strain...Noi ramanem constante,sub un cer prea aproape,prea frumos,divin si perfect.
Sa ramanem pe loc,steluta mea,caci noi suntem singurele stele roz,singurele imperfectiuni printre atatia perfecti...Sa asteptam sa rupem cerul in doua inspre jos,caci atunci,noi tot stele suntem,si ziua...dar ei...ei nu sunt stele nici noaptea...Caci ei nu pot intelege cerul!
Si stii,steluta mea?Ne doare indiferenta dar ne e bine,ne e foarte bine fara ei...

10 April 2010

Aseaza-te!...


Aseaza-te si culca-te peste iarba umeda...Eu am sa ma culc peste parul si tamplele tale,si o sa am un somn adanc din care ma voi mai trezi poate la vara...
Aseaza-te si pune-ti amintirile in crengi de copac proaspete...Eu am sa-mi pun amintirile in pamant,sa infloreasca peste timp...
Aseaza-te si canta-mi poeme de dragoste...Eu am sa iti cant fericirea in acorduri perfecte de chitara!
Aseaza-te si spune-mi soapte...Eu am sa-ti spun povesti cu zane,ca sa adormi...
Aseaza-te si asteapta sa se insenineze afara...Eu am sa astept sa treaca timpul inapoi,si sa ne duca spre o vara cu zambete rosii...
Aseaza-te si priveste nemarginirea...Eu am sa privesc stelele,si am sa caut Ursa Mare,si-am sa astept vreo stea cazatoare...
Aseaza-te si impleteste-mi parul...Eu am sa iti impletesc gandurile si am sa le leg cu vreo ata violet...
Aseaza-te si dezmiarda-mi fruntea senina...Eu am sa iti inchid ochii cu grija si-am sa-i colorez,caci sunt prea negri...
Aseaza-te si inveleste-mi trupul cu frumusetile tale...Eu am sa imi culc amintirile peste bratele tale goale...
Aseaza-te si mangaie-mi palma alba...Eu am sa-ti mangai obrajii care,in mainile mele,prind viata...
Aseaza-te si culege-mi infinitul din varful nasului...Eu am sa culeg fantasme albe de pe picioarele tale...
Aseaza-e si aranjeaza-mi aripile peste corpul tau...Eu am sa bat din ele si am s-aduc vantul,sa iti insenineze chipul palid si obosit...
Aseaza-te si adu-mi ingerii pe umeri...Eu am sa iti aduc zambetele pe buzele subtiri si dulci...
Aseaza-te si sterge-mi sufletul plin de tristetea atator primaveri inmormantate...Eu am sa-ti sterg ploile din ochi,furtuni naprasnice care incearca sa se rupa...


Aseaza-te...spune-mi povesti
Stand la un foc de tabara,
Si lumineaza-mi sufletul
Cu amintiri portocalii...
Spune-mi povesti cu zane,
Cu zmei si printi frumosi,
Fiindca ingerii-ti vor asculta glasul dulce
Si vor bate din aripi pentru noi
Dimineata de dimineata
Mereu...Pe ploaie si soare,
Ei vor asculta povestea noastra...
Povestea a doua suflete
Care-ncearca sa se nasca
Dintr-un cantec rasunat
De o chitara albastra,
Undeva,pe vreo plaja goala
Langa ocean...

8 April 2010

Asa,pentru ziua de azi:X


14 primaveri intr-a 8-a zi de aprilie...
Am insistat sa ma nasc intr-o marti de vara,pe o plaja pustie,langa mare,sau macar pe un balcon de unde sa pot vedea cerul si auzi marea inca de cand ma nasc...
Totusi m-am nascut in acea zi de aprilie,intr-un 8 perfect...O fata cu ochi caprui...
Am auzit sute de ingeri zbatandu-se sa ma vada...
Si probabil c-a plouat atunci...a plouat cu ingeri de insomnie...
N-am vazut nici marea,nici cerul...m-am nascut doar intr-un oras in care nu exista marea,in care doar gara de tren este singura mare...si doar cerul mai putea sa imi ingaduie visele,dar nu l-am vazut,decat dupa o vesnicie de stat intr-un miros anonim,de spital,un miros pe care nu-l suport...
Absurd,clipele mi se ingreunau pe cap si imi crestea parul,anii se amprentau asupra inaltimii si a gandurilor mele,suflete fara trup...
Azi a fost o zi...
Nu stiu de cate ori am ras,de cate ori am zambit,de cate ori am sperat,au fost atatea...
Atatea excursii ratate,atatea cadouri de suflet,imbratisari,vise,iarasi excursii ratate,iarasi persoana de care ne-am saturat,atatea si atatea...A fost o zi perfecta,o zi de nastere pe care si-ar fi dorit-o oricine,sau poate nu oricine,ci doar sufletele umplute cu dragoste si fericire...Nu mai aveam nimic de zis,nimic,a fost....a fost minunat,asa cum trebuia sa fie!
O zi asa aiurea,care s-a sfarsit prin ceea ce era mai frumos,discutia noastra de suflet,cu lumina stinsa,obositi,ascultand melodiile perfecte,fiecare pe unde puteam sa stam...Cei mai buni prieteni,cu care am hotarat multe,cu care am vorbit multe,am impartasit multe...
Cea mai frumoasa zi de nastere din viata mea!Si ii iubesc,pentru ca ziua asta a fost mai frumoasa doar din cauza lor,altfel ar fi fost...o zi normala si aiurita.Mai stiti?

Ma nascusem deci,acum 14 primaveri,intr-a 8-a zi de aprilie,zi ploioasa(?)de primavara,in ciuda caldurii din sufletul meu...

2 April 2010

Jurnalul unei scriitoare -In cautarea paradisului

Dintre toate lumile de pe pamant,eu mi-am ales-o pe a ta....In restul,am suflat ca intr-o papadie...
Si am cazut din cer pentru tine.Si te-am iubit...Am vrut sa suflu in stele,s-o gasesc pe a ta,dintr-o mie...de o mie de ori cate o mie am suflat.Si steaua ta era cea mai mica dintre toate...facea parte dintr-o alta galaxie...
Am vrut sa ma metamorfozez peste noapte intr-o bataie de vant si in bataia inimii tale...Dar tu...tu erai inca un o stea,si n-as fi ajuns la tine...asa departe,asa mica,asa fara suflet!!
Pe cand eu aveam un suflet...Stii...era rastignit inca in fereastra,cu inima in cutii negre de carton,si aripile in cer...Doar sufletul mi-era in marea inimii tale.
Am numarat si ploile din doi in doi,am numarat cate fericiri ne-au crescut pe buze,cate lacrimi in ochi,cate frumuseti...Ti-am numarat starile pana am ajuns la 5490.Atunci m-am oprit!
Dintre toate marile de pe pamant,eu mi-am ales-o pe a ta...In restul,le-am dat drumul sa curga spre alte ceruri noi...
Si-am inotat printre sutele de cuvinte spre infinit,sperand ca tu vei fi in a 743-a stea de mare,si cand nu te-am gasit,m-am scufundat mai adanc,m-am lovit de nisip,si m-am facut o scoica...
Dintre toate lumile de pe pamant,eu mi-am ales-o pe a ta...In restul,am suflat ca intr-o papadie...
Opreste-mi ploaia de ingeri din spate,opreste-mi zborul din urma,opreste-mi nebunescul si absurdul,opreste-mi imperfectul...Adu-mi fericirea!