Gând

Altfel, cu dragostea de mână, mă plimb pe drumurile nebănuite ale fericirii.

Cuprind viaţa într-un zâmbet şi câteodată mă aşez pe marginea unei clipe şi, în gând, îmi pun trupul în palmele tale...Decojesc soarele cu mâinile astea goale şi razele le las să-mi curgă în priviri.

În rest, am oceane în vene şi-n inimă amprentate melodii franţuzeşti în ritm cu iubirile mele.

Degetele astea care nu mai cunosc decât cuvinte au început să alerge, visător, pe curcubeul din sufletul meu..Nu sunt altceva decât un înger (ne)muritor.

Şi totuşi, "trăirea asta în nori nu e deloc nevinovată..."(Cella Serghi)

Lorelei.

Cred că-n viaţa mea n-am mai fost atât de fericită..