29 January 2011

Așteptare


Nimeni nu vede cum, de pe umerii mei,
Își coase copilăria aripi de hârtie
Ca și cum va putea să zboare-n mine acum,
După ce glasuri străine
Cu chipuri cunoscute și slavone
Mi-apasă pieptul obosit
De-atâta indiferență amară.

Sufletul ăsta, răsucit și strâmb,
A văzut cum inima-i decojită
S-a umplut deodată de cuvinte albe
Și-a așteptat cuminte să dispară
Frigul ăsta de ianuarie interminabil
Și să-și ia primăvara avânt de pe umerii lui.
Sufletul ăsta a uitat cum să mai iubească iarna
Și-așteaptă, cuminte,
Cu ochii plini de iubire,
Să răsară florile
Să apară fluturii.

Lorelei.


5 comments:

Celestine said...

Superb...
Un alb incoltit in sufletu-ti

29decembrie said...

mi-e dor de primavara, ma faci sa-mi fie rau dor de sentimente gingase. scrii extraordinar de frumos :).

Sab said...

vaiiii <3 citesti cartea mironei :x
ai citit panza de paianjen?

Mallynna said...

Atat de frumos 8->

Aimee said...

C e frumos:x:)Vroiam sa te intreb daca ai ai citi penultima mea postare si ce parere ai>:D< Te imbratisez de-asemenea>:D<:x