Dear...

Până la urmă ce e aceea viața?

E doar o oglindă

Pe care zărești reflexiile sufletului

Uneori cu tendințe daltoniste?

Atunci când oamenii vechi

Nu-ți mai sunt de folos

Îți cumperi alții cu bani puțini?

Ce sunt ăia îngerii

Când cerul s-a înălțat atât de mult

Încât i-a strivit?

Ne-ai strivit...(!?)

Ce e acela sentimentul

Când nu știi decât să-l împrumuți

Din cărțile de la biblioteca orașului,

Cărțile care vin și pleacă

Și pe care...le uiți...în timp...?

Ce e aceea să rănești un suflet

Când crezi că te-ai săturat

Și vrei altceva...mai normal

Decât nonconformistul din noi?

Ce e aceea tăcerea

Decât poeticul din ea,

E doar o formă incoloră

De a-ți ascunde lăuntricul în necuvinte?

Ne-am uitat aripile-n spate

Și fără să vrem, am învățat zborul,

Dar, poate, ne-am luat zborul

Și din inima ta...

Am plecat cu marea-n priviri

Și luna la ureche-n loc de floare...

Ce e acela zborul?

Ce e, de fapt, iubirea ta?

E doar ”ceva” pe care-l citești

Ca pe-o scrisoare

Când îți mai amintești?

Și totuși...

Cu ce drept ne calci sufletul,

Cu ce drept încerci să uiți...

”Mai ții minte?”

Uneori încep să cred

Că n-ai ce să-ți amintești. Indiferența

Aduce, implicit, uitare.

Lorelei.

-The end of love.-