4 January 2011

Desen 25.

În întunericul infern
Văd minuni.
Acolo strigă sufletul
Și apele în taină.
Strâng în pumni
Frânturi de oameni
Care, într-un timp
Neștiut
Erau ca zeii. Nemuritori.
În esența din palma mea
Găsesc zâmbete.
Unde-s ploile
În care-mi puneam
Furtuna din suflet?
Unde-s cuvintele
Din care-mi construiam
Templu?
Unde sunt zorii
Prin care strigam?
Ce e minunea?
Praf de stele
Și priviri senine.

2 comments:

Tzzumbi said...

ce dulce-i uneori antiteza ...

Iulia said...

frumos ca intotdeauna :*