Desen 25.

În întunericul infern

Văd minuni.

Acolo strigă sufletul

Și apele în taină.

Strâng în pumni

Frânturi de oameni

Care, într-un timp

Neștiut

Erau ca zeii. Nemuritori.

În esența din palma mea

Găsesc zâmbete.

Unde-s ploile

În care-mi puneam

Furtuna din suflet?

Unde-s cuvintele

Din care-mi construiam

Templu?

Unde sunt zorii

Prin care strigam?

Ce e minunea?

Praf de stele

Și priviri senine.