Plecare

Mi-era greu să-mi desfac eul

De de universul pe care se lipise,

Rotunjisem incertul

În buchetul de stele și vise.

Apăreau deasupra mării amintirile

Ne-am dus și noi ca fluturii nicăieri

Am călcat uniformul, drogurile,

Și-am căzut în cer, ca îngeri efemeri.

Ne-am nins apoi ca două flori de nufăr

Am furat iubirea de pe altă planetă

Și-am pus-o pe inimă-n cufăr

Ca un sunet de magie, ca o sonetă.

Atunci pusesem prietenia în amforă

Cuvântul îl găseam transfinit

Repetam efemerul ca o diaforă

Și infinitul îl ascultam la infinit.

Lorelei.