Așteptare

Nimeni nu vede cum, de pe umerii mei,

Își coase copilăria aripi de hârtie

Ca și cum va putea să zboare-n mine acum,

După ce glasuri străine

Cu chipuri cunoscute și slavone

Mi-apasă pieptul obosit
De-atâta indiferență amară.

Sufletul ăsta, răsucit și strâmb,

A văzut cum inima-i decojită

S-a umplut deodată de cuvinte albe

Și-a așteptat cuminte să dispară

Frigul ăsta de ianuarie interminabil
Și să-și ia primăvara avânt de pe umerii lui.

Sufletul ăsta a uitat cum să mai iubească iarna

Și-așteaptă, cuminte,

Cu ochii plini de iubire,

Să răsară florile

Să apară fluturii.

Lorelei.