23 February 2011

lucru lorelaist


mă trezesc dimineața cu stele pe buze
și somnul lăsat pe perne
și lacrimi uscate pe obraji
și arunc la întâmplare un soare pe cer

iau stelele și le pun în sac
și pictez zorii ca un copil stângaci
cu vârful degetului

până o să vină primăvara
până o să-mi împart inima
s-o dau ca mărțișor
o să ningă continuu în sufletul meu
și-o să fie alb...atât de alb

...

mă întreb dacă dorul care mă chinuie
n-o să mă arunce în delir
cu prima scânteie a fericirii

de-aia vreau să vină primăvara
să las în iarnă ceea ce n-am putut să fac
și să-mi fac tinerețea un soare
tăcut și sfânt

sunt o carte deschisă
citește-mă
ca să vezi cât de strâmb mi-e sufletul

Lorelei

6 comments:

Anonymous said...

ds-ti dai inima cu martisor. frumoasa imagine

. said...

:*frumos

Anonymous said...

superb!
sincere felicitari!

Anonymous said...

frumos :X

29 decembrie said...

să ai o primăvară superbă ca poezia asta:*.

Marianita Cochiorca said...

Asta chiar imi place!