lucru lorelaist

mă trezesc dimineața cu stele pe buze

și somnul lăsat pe perne

și lacrimi uscate pe obraji

și arunc la întâmplare un soare pe cer

iau stelele și le pun în sac

și pictez zorii ca un copil stângaci

cu vârful degetului

până o să vină primăvara

până o să-mi împart inima

s-o dau ca mărțișor

o să ningă continuu în sufletul meu

și-o să fie alb...atât de alb

...

mă întreb dacă dorul care mă chinuie

n-o să mă arunce în delir

cu prima scânteie a fericirii

de-aia vreau să vină primăvara

să las în iarnă ceea ce n-am putut să fac

și să-mi fac tinerețea un soare

tăcut și sfânt

sunt o carte deschisă

citește-mă

ca să vezi cât de strâmb mi-e sufletul

Lorelei