26 April 2010

De doua ori.


Astazi mi s-a rupt cerul in doua...
Pe o parte mi-era desenat chipul,
Pe cealalta vedeam ochii tai senini
Si totusi...Eu eram luna
Si tu erai soarele.Un soare tacut si ascuns.

Caci astazi s-a impartit sufletul meu in doua.
O parte a mers mai departe cu tine,
Si-o parte a ramas in mine,ca amintire.
Si-am incercat sa-mi vars marile din ochi
Si n-am putut...n-am putut.

Astazi as fi vrut sa ma arunc in mare
Degeaba.Degeaba sa privesc cerul de jos
Cufundata in taceri adanci...In ape...
Sa plutesc spre larg...Mereu spre larg
Acolo unde nu exista nici durere,nici suferinta.

N-am avut loc azi de putina fericire.
Mi-am umplut inima de imaginea ta
Si incet,cu lacrimi ovale,am inceput sa plang.
Si-n ele iti vedeam imaginea,si fericirea-mi.
Dar n-am putut-o atinge...

Mi-ar fi placut sa te iubesc de doua ori
O data cu iubire,si o data cu ura.
Caci dragostea e lucrul de care ma tem mereu
De doua ori.Aripa alba vreau sa fiu de doua ori
Sa spintec amagirea.

Azi nu mai cred in suflete pereche.Decat o data.


6 comments:

sentiment said...

ce frumos:eu eram luna si tu erai soarele"..iar daca amintirea a ramas in tine,va trai vesnic acolo,exact ca intr-un album...amintirea este un refren pe care trecutul in fredoneaza atat de frumos,mereu.oriunde,oricand...

Monica said...

f frumos si profund;))

Criiiiis. said...

Multumesc >:D<

Lorelei said...

Sentiment,si prezentul il fredoneaza...amintirile sunt singurele lucruri care ne raman dupa ce a trecut ceva...

Va multumesc tuturor:*

Anonymous said...

Minunat....Chiar nu mai am cuvinte.Iti plac amintirile?

Lorelei said...

Sincer,decat daca sunt niste amintiri frumoase.Merci,anonim:*