Cuvintele mi-au curs aiurea pe obraji,
Dar n-ai să ştii vreodată, niciodată,
Că zorii turcoaz pe care i-am desenat pe cer,
Acum mult timp, când nici nu eram,
(Poate în istoria altei lumi, când, cred eu, eram corbi)
Erau, de fapt, (ne)cuvintele cu care ne luptăm acum
În săbii şi suspine
Ca să înfrângem umbra existenţei.
Vine toamna, vine toamna, vine toamna...
Şi plâng.
Lorelei.
(Nu-mi lua în seamă aripile care-mi ascund inima.
Pe inimă am tatuat stângaci poemul glasului tău.)
Mă aşezasem lângă sufletul tău.
Acum taci.
1 comment:
" Pe inimă am tatuat stângaci poemul glasului tău." M-a dat pe spate versul asta.....superb
Post a Comment