24 August 2010

September


Plouă cu vorbele tale, iubitule,
Plouă și-ascult.
Aud cum cade-n geam
Cântecul tău.

Pe câmp, uite, vântul
Ți-a dus departe șoapta.
Ascult. Aud cum strigă
Glasul tău de sub un colb plăpând.

Acordă vioara un suflet nătâng,
În rest e pustiu
Sub ploaia nebună
Vara se-ascunde în aripi de plumb.

În templu, sunt vorbele noastre,
Iubitule, și-aștept
O umbră să ne-ajute
Să zburăm.

-Dar cine ești, tu, bestie?
De ce-ai venit?... De ce-ai venit?
De ce plângi, ploaie, pe asfalt?
De ce, iubire, țipi cu trist accent?

-Taci! Nu te suport când zbieri,
Mi-a zis și am tăcut.
Sunt un acord de toamnă
Și-am venit să te răpesc.

Lorelei.

6 comments:

Flyerboy said...

Superb...de-a dreptul super...sincere felicitari...si apropo merci pentru vizita :*.....

eram clopotel said...

felicitari...foarte frumos..

Delilah said...

si mie cred ca mi-a fost dor de mine :)
dar chiar daca nu am m-ai dat niciun semn de viata,nu inseamna ca nu am mai citit blogurile mele preferate :) si al tau imi place f mult :X.
imi place poezia asta, un pic cam trista, ca na, trecu si vara asta..
:*

Lorelei said...

@Delilah, sunt sigura ca ti-a fost dor de tine...Stii? Cateodata, cand nu scriu, simt ca uit de o parte din mine, si mi-e dor!
Cat despre poezie...toamna e oricum prea trista ca sa o exprim in cuvinte.
E, pur si simplu, o bestie.

ioana said...

Lori,
ai un stil care atrage!Sunt severa cu tine in farfurie pentru ca poti mult,mult,mult!Cand tac,dincolo de tacere nu este nimic!ca si tine,nu?


ioana care crede in fluturi

Ameli said...

Frumos...